Comunismul actual în China

National_Emblem_of_the_People's_Republic_of_China_svg

M-a întrebat Cecilia, într-un comentariu la postul ăsta dacă şi noi, sub comunism, am fi ajuns unde e China azi. Trebuie să recunosc faptul că ţin de la bun început în buzunar ideea să scriu despre cum se mişcă treburile prin China, dar tot timpul m-am fofilat pe lângă ea, pentru că subiectul nu e deloc uşor. Dar întrebarea m-a făcut să mă apuc de treabă pentru că îmi dau seama că nu s-a scurs nici măcar un sfert de veac şi lumea nu mai pricepe prin ce am trecut în România. Generaţiilor tinere nu li s-a explicat, dar cel mai grav e că cei mai mulţi dintre cei care au trăit în plin ultima perioadă a comunismului şi-l amintesc cu nostalgia tinereţii pierdute. Iar dintre cei care au fost adevăraţii martiri ai comunismului sunt din ce în ce mai puţini şi mai puţin luaţi în seamă. În primul rând, … Citește mai departe…

Regionalizare chinezească

MAP_0000

Ştiu, imaginea din afară a Chinei e a unui monolit, a unei mase imense de furnicuţe care se mişcă la comanda marelui partid. Trebuie să vă spun că şi asta e ce se vede din avion sau privind dinspre Europa, de peste pârleazul Uralilor. China e mult mai descentralizată decât şi-ar dori guvernanţii noştri să fie România. Dăm la o parte ideea de o ţară, două sisteme, care a apărut la revenirea Hong Kong-ului sub jurisdicţie chineză. După mine, decizia asta a fost luată doar din dorinţa de a evita mişcări sociale care s-ar fi putut extinde din arhipelag în Mainland. Undeva, în vreo cincizeci de ani, Hong Kong-ul va fi asimilat. Va mai coborî el stindardul pretenţiilor, vor mai evolua şi în Mainland lucrurile. Se va ajunge, în timp, la un echilibru. “Răbdare de chinez”, parcă aşa e o vorbă. În rest, China e împărţită în 22 de provincii, … Citește mai departe…

După-amiază la vila lui Guo

IMG_5423

Vila lui Guo (Guo Zhuang) e un loc perfect unde să te retragi pentru o după-amiază liniştită, în momentul în care deja a ajuns să te exaspereze puhoiul de chinezi de pe străzi sau de pe aleile Lacului de Vest. În primul rând, eşti scutit de îngrămădeală pentru că vila e într-o zonă nu foarte frecventată, situată între două puncte de interes turistic, aşa-zisele “scenic view”, cum le găseşti în ghidul oraşului. Nici nu e foarte vizibilă de la exterior, chit că staţia de autobuz e chiar la poarta ei. Prima dată când am căutat-o, am trecut pe lângă ea. Şi nu în ultimul rând, mai e şi faza că trebuie să plăteşti la intrare. Nu mult, 10 RMB, cam 5-6 lei. Dar ideea că în jur e plin de verde gratis se pare că pune oprelişte celor care sunt ieşiţi doar la o plimbare de duminică. Nu ştiu cine … Citește mai departe…

Apa româneasca în China?

nongfu

De ce nu?

Un pahar cu apa a fost, în 2007, primul meu contact concret cu lumea diferita a Chinei. Iar în momentul respectiv China chiar a fost diferita. Între timp globalizarea a umplut mult din prapastia pe care o ai de trecut tu, european, coborât din avion în estul Asiei.

Dupa primul zbor intercontinental si prima schimbare majora de fus orar din viata mea, drumul cu masina dintre Shanghai si Hangzhou a fost o lunga însiruire de reprize scurte de somn si imagini razlete cu case cu un stil ciudat sau cartiere cu blocuri de câte douazeci de etaje, stâlpi de înalta-tensiune ce sustin, îngreunati ca brazii sub omatul mare, zeci de cabluri, sosele suspendate si noduri de interconectare haotice si mult, mult, chiar foarte mult verde pe marginea autostrazii si în spatiul dintre cele doua sensuri.

Dar totul a fost ca un vis, într-o succcesiune de cadre luate la o viteza înnebunitoare. Asta mi s-a parut din cauza oboselii. În fapt, soferul nu cred ca a depasit vreodata suta. Pentru ca acelasi personaj a ajuns sa ma exaspereze alta data, mergând, pe aceeasi autostrada, fara vreun motiv anume, cu optzeci.

Am ajuns la fabrica si, dupa ce i-am zis secretarei “buna, io-s aia”, fatuca m-a îmbiat cu echivalentul local al pâinii si sarii. Mi-a întins un pahar de carton cu apa de la dozatorul din spatele ei. Mi l-a dat în asa fel încât sa apuc de margine. Într-adevar, mi s-a parut ca e cam calda, dar mintea mea încetinita de oboseala mi-a zis ca e din cauza temperaturii înabusitoare de care m-am izbit chiar de la iesirea din aeroport. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hai sa ne racorim putin

IMG_6560

La Polar Ocean Park din Hangzhou. Adica aici.

Fix peste drum de aici 😀

Am fugit într-o duminica sa ne adapostim de vipia de afara. Sa nu va lasati pacaliti de pozele cetoase. Nu e toamna, nu e frig. E prin august, cu vreo 40 de grade Celsius si umezeala de se condenseaza apa pe tine imediat cum iesi afara.

Cam scumpic, dupa parerea mea, dar distractia costa în China. La vreo 20 de euro la cursul de azi, vreo 16 la vremea aia. De banii astia am vazut un fel de gradina zoologica cu animale polare. Si pentru ca spatiu era din belsug, au mai avut un acvariu cu pesti exotici, rechinasi, sturioni si corali.

Îmi pare rau, dar pozele nu sunt de calitate prea buna.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Impozitul pe salarii in China

De aseara m-am mai trezit cu un motiv sa înjur actuala si – sper – vremelnica putere. Aici ma refer la impozitarea progresiva, cu procente de 15-20-30. Pe urma a venit faza cu CAS la copii si asistati prevazuta în noua versiune a legii sanatatii pe care o pritocesc preadesteptii acum în Parlament. Per total, mi-au facut duminica fericita.

Numai ca, asa cum deja ne-au obisnuit, cu aceeasi seriozitate ca ba avem întrebari de la Bruxelles, ba nu avem, baietii veseli au revenit asupra ideii. Ba ca în 2013 nu va fi nicio progresiva, ba ca 16% va fi pornirea, de la care se va merge ca racul, pe cur-napoi. Pfuuuui! Ca deja am început sa vorbesc buruienos.

Bun, hai sa vedem cum sta treaba la chinezi. Nu de alta, dar tot mai des ma trezesc haladuind pe site-urile de joburi de pe acolo.

Ca expat, daca tara al carei cetatean esti are semnat cu China acord pentru eliminarea dublei impuneri, daca lucrezi mai mult de 183 de zile în China, vei plati doar impozit chinezesc pe veniturile chinezesti. Daca ai mai mult de cinci ani de rezidenta, platesti chinezeste pe tot venitul.

Transele de venit care se impoziteaza si procentele sunt egale atât pentru chinezi, cât si pentru expati. Numai ca expatii beneficiaza de o deducere din venit de 4800 RMB, în timp ce chinezul are doar 2000. Dupa care se aplica procentele, dar si niste creditari din impozit.

Hai sa trecem la cifre seci, ca sa vedem cum e sa fii salariat în China.

Daca deducerea e depasita cu 500 RMB, cota de impozitare e 5% si nu ai creditare. Daca stai sa te gândesti ca o chirie la un apartament de 2 camere în Hangzhou e peste 2000RMB, adica vreo 260 de euro, e de bun-simt sa îi lasi omului macar bani de chirie, iar de restul sa traiasca la nivel de avarie.

Între 500 si 2000 esti taxat cu 10%, dar primesti o creditare de 25 RMB. Dupa asta, urmând algoritmul, ostilitatile se desfasoara cam asa: Citeste mai departe…
Citește mai departe…

Statui din plante

vas cu panze

Multumesc, Marinela!

Chinezii sunt mesteri dibaci într-ale aranjatului de parcuri. Desi, nu s-ar spune daca nimeresti în cartierele vechi. Mi-a venit sa spun “insule de blocuri”. Nu, sunt mari de blocuri cenusii, toate la fel, toate aranjate în strazi drepte si perpendiculare.

Dar dupa ce parasesti zona si nimeresti într-un bulevard nou, totul devine verde. Tot timpul vezi câte un chinez cu palarie tuguiata, din paie de orez, care trebaluieste ceva. Smulge o buruiana, aranjeaza o ramura, schimba ghivecele în ronduri.

Imaginati-va un oras de opt milioane de locuitori, cu zeci de mii de palmieri cicas, care în preajma iernii sunt protejati, fiecare în parte, sa nu înghete mugurele din care, în primavara, or sa creasca frunzele noi. Nu e munca putina. Si mai au o specie de iarba care creste în tufite. Probabil sunt câteva mii de hectare plantate bucata cu bucata în Hangzhou. Citeste mai departe… Citește mai departe…

QQ, messengerul chinezesc

V-am mai povestit pe ici-colo ca, pentru tot ce avem noi ceva, chinezii au si ei ceva. Altceva! Si pâna te prinzi de faza asta si aplici în China principiul “When in Rome…” ai impresia ca esti pe alta planeta si nu-ti gasesti locul. Pe urma începi sa fii asimilat si, mai repede sau mai târziu, doar ochii mai rotunzi si, eventual, de alta culoare, or sa faca diferenta.

Din când în când îmi reamintesc faza asta. Mi-ar placea sa fie mai des, dar viata mi-o ia înainte si-mi da alte treburi. Ultima data a fost în urma cu vreo doua saptamâni, când mi-am instalat varianta chinezeasca a lui Yahoo Messenger.

Am optat pentru varianta “internationala”, pentru ca n-am nervi sa ma apuc acum sa învat oarece ideograme. Am avut tentative, dar între timp mi s-a topit elanul.

În câteva cuvinte, are cam tot ce are al nostru. Chiar si fereastra de stiri e prezenta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Arta chinezeasca – sculptura în… frunze

Se pare ca nu numai cu românul e codrul frate. Noi trecem prin el fluierând în frunza. Cam a paguba, daca e sa-mi exprim parerea despre cum merg treburile în tara asta.

Chinezul, însa, ia frunzele si sculpteaza în ele. Nu stiu cum o face, dar îi trebuie oarece rabdare si migala ca sa faca asa ceva.

Vedeti mai jos câteva exemple Citeste mai departe… Citește mai departe…

Arta chinezeasca – pictura ÎN sticla

Mi-am amintit ca am pus la pastrare niste poze primite cu mai bine de un an în urma. Le-am tinut pentru zile negre si fara timp de scris prea mult.

Asa cum v-ati obisnuit deja sa vedeti pe aici, chinezii fac tot felul de lucruri iesite din comun. Cum ar fi pictura în interiorul unor sticlute, cam cât cele pentru parfumuri.

Va las mai jos sa va clatiti ochii cu câteva exemple. Promit sa revin mâine cu alte poze care sa va lase fara cuvinte. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hangzhou, cel mai frumos clip de prezentare

Caut filmulete pe youtube pentru ceva ce a început sa-mi tacaneasca pe creier. Aveti putintica rabdare si o sa vedeti despre ce e vorba. Nu mai mult de vreo câteva ore.

Si tot trecând din una-ntr-alta, am dat peste filmuletul asta.

E extraordinar sa poti sa spui “Am fost si eu aici”! Citește mai departe…

Google AdWords ma santajeaza???

Din ciclul “ce e gratis e mai scump decât ne închipuim”. O sa revin cu poze mai edificatoare, dar acum e prea târziu.

Prin aprile am primit de la Google AdWords un cupon de 150 de lei. Am mai primit si în trecut, dar m-am luat cu treaba si am uitat de el. Acum, am zis ca hai sa vad cum suna.

Mi-am facut cont la AdWords, am setat campania, bugetul pe zi si cuvintele cheie si i-am dat drumul. În primele zile nu am simtit o diferenta mai mare de 10%. De la cam 50-70 de vizite pe zi, am ajuns pâna pe la 80.

În timp a crescut, ajungând pe la dublu, în momentul când s-au terminat banii din cupon. Urgent m-am trezit cu o încasare din cardul de credit, pe motiv de TVA. Mi-am zis ca nu a fost scris la oferta, dar mi s-a parut corect. Mi-au facut lucru pe gratis, nu mi-or mai plati si darile la stat.Citeste mai departe… Citește mai departe…

AR & SM ? TM Si pui în sos dulce-acrisor.

Se iau 2,5 satmarence si 1,5 aradeni, se pun seara într-o camera în Timisoara si se lasa sa abereze pe teme liber-alese.

Înca nu mi s-au plâns vecinii, dar e a doua oara într-o luna când, în mijlocul saptamânii, la mine e hahaiala pâna bine dupa miezul noptii. Noroc ca în dreapta am o baba cam surda, iar în stânga o tipa care sta la fel de prost cu somnul ca si mine, pentru ca adesea o aud si pe ea trebaluind pe la ore tinere.

Dar cum de a tunat si ne-a adunat? Pai, la fostul job am avut un coleg aradean si uneori am navetat împreuna. Asa am aflat ca nevasta-sa e de la taica-meu, de la Carei. Tot satmareanca e si tipa care m-a înlocuit, tot la fostul job. Si care acum face China, la greu. Asa, ca sa ma umpla pe mine de ciuda :D. Bine-mi face, ca am ales-o cu mâna mea, când au fost interviurile.

El a plecat înaintea mea din firma. Am plecat si eu, dar întâmplarea a facut ca anul asta sa ne întâlnim la o ieseala cu fostii colegi. Faza a fost din aia de pus reclama la un card de credit. Le-am vazut pe tipe cât de bine se înteleg si mi-am zis “bai, uite ce înseamna apartenenta la aceeasi regiune”. Dupa care nu m-am putut abtine sa nu împart cu ele concluzia “fetelor, asa vorbiti de parca v-ati cunoaste de nu stiu când”. La care ele au pufnit si au zis “pai, chiar ne cunoastem de vreo câtiva ani”. Sa mai zica cineva ca Timisoara nu-i un orasel.

Dupa seara respectiva, tot am stabilit cu colegu-meu sa ne mai întâlnim si sa povestim cum e pe la noile joburi. Dar tot nu ni s-a aratat. Citeste mai departe… Citește mai departe…

China asimileaza Hong Kong-ul

Încet dar sigur. Mai cu câte-o cale de acces rapid dinspre Mainland, mai cu câte-o demonstratie a studentilor careia i se pune stavila, bocancul totalitarist îsi face simtita prezenta pe gâtul cosmopolitului arhipelag.

M-a fascinat Hong Kong-ul înca din anii ’90, când am citit Nobila Casa si Tai Pan, a fost un vis împlinit sa petrec trei zile acolo si mi-as mai dori macar vreo doua saptamâni, ca sa reusesc sa prind spiritul locului. Sunt si curioasa cum decurge drumul de la democratia de sub englezi la mâna forte a chinezilor. De la bun început n-am crezut-o pe aia, propagandistica, “o tara, doua sisteme”. Dupa mine e doar o chestiune de timp. Poate ceva mai lung, ca sa nu iasa scandalul prea mare, dar se stie ca daca nu duc lipsa chinezii de ceva, aia e rabdarea. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Cu trenul de la Hong Kong la Beijing

Urmeaza sa se construiasca o linie de mare viteza între Hong Kong si Guangzhou si distanta dintre cele doua orase va fi parcursa în 48 de minute. E de la sine înteles ca între capitala Chinei si Guangzhou calea ferata deja e functionala.

Beijingul nu iroseste nicio ocazie de a se lega cat mai puternic de Hong Kongul care e o cu totul alta lume fata de China Mainland.

Nu as fi scris despre asta daca nu mi-ar fi atras atentia macheta viitoarei gari. Va fi construita în partea de vest a Kowloon-ului, din câte am citit, în zona portului. Citeste mai departe… Citește mai departe…

China mi-a purtat din nou noroc

As putea zice ca sunt saptamâni, ba chiar luni de când trag barca pe uscat si toate-mi ies anapoda, dar ca si ziua pe care vreau acum s-o închei, de mult n-a mai fost alta la fel de idioata.

Totusi, cineva, undeva, ma iubeste si chiar daca e cacanie situatia, îmi mai arata din când în când soarele.

Numai ce am primit un mail de la administratorul unui site de arta vizuala, în care ma anunta ca poza de mai sus a fost selectata printre cele 30 ale saptamânii, care merita revazute.

Nu e un site unde îti pui poze si pe urma îti trimiti prietenii sa te voteze. Aici se încarca saptamânal mii de fisiere, fotografii si lucrari de grafica pe calculator, pe tehnici de realizare si tematici, iar, din astea multe, sunt alese top 30 pentru fiecare tehnica.

E pentru prima data când mi se întâmpla una ca asta si nu ma pot opri sa nu ma laud. O iau si ca pe un îndemn ca ar trebui sa ma reapuc de treaba, la modul ceva mai serios. Poate întoarcerea la traiul de pozar m-ar mai extrage din groapa de potential în care simt ca ma afund.

Citește mai departe…

Pe lânga Marele Canal Chinezesc

Ce vrea el sa fie, v-am povestit ieri, aici. Stiam despre subiect ca fapt divers, ca despre una dintre marile constructii ale lumii antice, dar nu mi-am batut prea tare capul. Nu stiam nici de unde pleaca, nici unde ajunge, habar n-aveam ca Hangzhou e pe malul lui. Primul impuls pe care îl ai când ajungi în China si care-ti bate pe creier ca un pitic cu ciocanul pe nicovala e “Zidul”. Cel putin asta a fost reactia mea.

Cum ziceam, treceam zilnic spre si de la fabrica peste un râu plin de barje, dar niciodata nu mi-am pus problema cum l-o fi chemând. La câta apa curge sau balteste în orasul ala, dupa ce am vazut în 2007 Qiantang-ul de pe Pagoda Celor Sase Armonii, de restul nu mi-am mai facut probleme sa le identific. Oricum, numele lor nu mi-ar fi spus nimic.

Dar am prins o sâmbata dupa-amiaza calduta, de început de aprilie, în 2010. Am ajuns mai repede de la lucru si am dat cu ochiul în sarsana sa vad daca mai am haine curate. Era misto de tot combinatia. Stateam la hotel de patru stele, eram servita pe tava, dar spalam de mâna de parca numai ce ar fi terminat Zola de scris despre mine. Dar n-ai ce te face cu cea care are fixuri de a nu-si lasa pe mâna altora anumite chestii de tras pe carcasa.

Într-un cuvânt, am hotarât ca nu merita pe ziua aia sa-mi pierd vremea cu spalatul, am aruncat rucsacul la spinare, am agatat aparatul de fotografiat în gât si m-am urcat în primul autobuz care a oprit în statia de la coltul hotelului. Am vazut ca e 76, mi-am zis ca nu l-am mai încercat pâna atunci, hai sa vedem unde m-o livra.

Am fost foarte bucuroasa când am vazut ca opreste fix în fata la Hangzhou Da Sha, locul unde era restaurantul meu preferat. Dar mi-am zis ca nu mi-e foame, asa ca mi-am continuat drumul.

Dupa vreo patru statii, înspre sudul orasului, am zarit pe o tabla maro, de indicator turistic, scris mare, cu alb “Grand Canal”. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Din nou despre analize economice

Doua chestii care, la noi, sunt pe toate gardurile, în oricare dintre sensurile pe care vi le puteti imagina. Dar de ce n-as zdrangani si eu din tastatura pe lânga ele?

BBC, citat de radio, citat de ziare, citat de oricine va place domniilor voastre, ca doar e sa ne plângem de mila, a publicat azi un studiu facut de Organizatia Internationala a Muncii, în care se compara salariile medii din tarile de la cele ceva mai rasarite pâna la cele super-beton. Alea din echipa naspa-rau sunt lasate pe tusa, ca sa nu strice decorul.

Când am auzit în seara asta stirea, primul gând m-a dus la Japonia si m-am asteptat sa fie în vârful gramezii, pe principiul ca la preturi mari, salarii pe masura. Numai ca englezii sunt baieti sireti si nu au dat datele din vârful pixului, ci le-au ajustat cu costul vietii. Asta, pentru a-i da posibilitatea celui ce vrea sa mai si rumege niste cifre date pe tava. Cu alte cuvinte, nu e atât de important cu cât banet te alegi pe statul de plata, fie el si într-o moneda-etalon, ca sa fie loc de comparatie. E mult mai interesant de vazut cât de misto e sa traiesti într-o tara sau alta. Citeste mai departe…
Citește mai departe…

Asiapads

La un moment dat cineva mi-a comentat la postul despre cumparaturile în China, cum ca el ia electronice de la Asiapads. Dupa aceea am observat ca macar la doua-trei saptamâni apare câte o cautare despre Asiapads. Deci sunt cunoscuti. Nu am citit chestii de rau despre ei. Pe ici, pe colo lumea se mai plânge de calitatea produselor chinezesti, dar asta e. V-am mai povestit eu ca de obicei cumperi ce platesti.

Nu mai stiu la care post m-am trezit cu câteva comentarii, iar legate de site-ul asta si, mergând pe firul problemei, am prins ca vin de pe acelasi ip de Spania. Ca atare m-am burzuluit la “personajele” în cauza, pentru ca mi-am dat seama ca e vorba de unul si acelasi individ, posibil agent Asiapads.

Cum un pacat recunoscut e pe jumatate iertat, persoana din spatele pseudonimelor si-a pus cenusa-n cap si asa am aflat ca vorbesc cu Michelle. Care Michelle e chiar mai mult decât am crezut, fiind una dintre proprietarii Asiapads.

Chestia asta m-a facut curioasa si, trecând peste iritarea initiala, am vrut sa cunosc povestea mai îndeaproape si pe oamenii din spatele ei.

Asa am aflat ca e vorba de citeste mai departe… Citește mai departe…