Dacă te invită un chinez la cină

restaurant5

Dimineaţa se mănâncă ce se găseşte, la prânz unde se nimereşte, dar cina este un moment foarte important pentru chinezi. Asta, contrar proverbului care e atribuit tot chinezilor şi pe care, probabil, îl ştiţi: “mănâncă micul dejun singur, prânzul împarte-l cu prietenii şi cina dă-o duşmanilor”. Ideea e că cina chinezilor începe pe la şase, iar în oraşele care încă nu au văzut picior de euro-american, după opt nu mai găseşti urmă de restaurant deschis. Chiar şi în cele cosmopolite, după ora asta rămân deschise foarte puţine, în general cele cu meniu internaţional. Motivul? Păi, cam rămân fără clienţi. Eventual, pe la miezul nopţii îi mai vezi coborând din bloc să roadă câte o frigăruie luată de la cel care le arde pe cutia cu roţi, oprită la colţul străzii. Puţin probabil să fiţi invitaţi la cineva acasă. Eventual dacă vă găsiţi un prieten foarte bun. Mie, în mai bine … Citește mai departe…

QQ, messengerul chinezesc

V-am mai povestit pe ici-colo ca, pentru tot ce avem noi ceva, chinezii au si ei ceva. Altceva! Si pâna te prinzi de faza asta si aplici în China principiul “When in Rome…” ai impresia ca esti pe alta planeta si nu-ti gasesti locul. Pe urma începi sa fii asimilat si, mai repede sau mai târziu, doar ochii mai rotunzi si, eventual, de alta culoare, or sa faca diferenta.

Din când în când îmi reamintesc faza asta. Mi-ar placea sa fie mai des, dar viata mi-o ia înainte si-mi da alte treburi. Ultima data a fost în urma cu vreo doua saptamâni, când mi-am instalat varianta chinezeasca a lui Yahoo Messenger.

Am optat pentru varianta “internationala”, pentru ca n-am nervi sa ma apuc acum sa învat oarece ideograme. Am avut tentative, dar între timp mi s-a topit elanul.

În câteva cuvinte, are cam tot ce are al nostru. Chiar si fereastra de stiri e prezenta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

IEEEEE, am fost mai rapida!!!

O generatie musteste cam aceleasi idei. Nobelul îl ia însa cel care e mai iute de picior în cursa de a si le face publice. Exemple ar fi destule, nu mai departe de motivul nostru de mândrie nationala si asisderea victimizare, povestea doctorului Paulescu, caruia nu i s-a recunoscut descoperirea insulinei în timp util.

Hai sa nu ma lansez în comparatii atât de înaltatoare. Nu de alta, dar or sa înceapa sa ma sune cei care ma stiu, sa ma intrebe cum o mai duc, daca nu am oarece probleme sau dureri de cap inexplicabile. Multumesc de interes. Nu sunt mai nebuna decât am fost ieri, ca normala n-am fost niciodata.Citeste mai departe Citește mai departe…

Încă una cu mirese…

Ia uitaţi-vă domniile voastre ce am găsit eu în Prato Della Vale din Padova în 17 martie. Trecând peste faptul că e Postul Mare şi nu se fac nunţi, dacă mergeţi mai în detaliul din poza următoare, o să vedeţi ce n-aţi mai văzut de la postarea cu miresele vesele din Hangzhou. Ca o confirmare că invazia chineză nu e o glumă[…] Citește mai departe…

Relaţiile culinare româno-chineze I

Când cu aventura mea cu salata de vinete, de a copiat-o bucătarul chinez, m-am lăudat cu ce am de gând să fac şi celor din biroul unde eram în momentul respectiv. Nu mai ştiu care, că sunt pasăre călătoare şi-mi mut cuibul la cei cu care am de lucru. Măi, şi am văzut o oarecare lucire în ochii de cărbune ai chinezilor, aşa că nu m-a lăsat sufletul să fac numai pentru italieni. Am peste drum de hotel o piaţă unde toate sunt proaspete şi mult mai ieftine decât în supermarket, aşa că am luat o plasă de vinete şi vreo două kilograme de roşii şi am hrănit tot ce era prin birouri. Citește mai departe…