La moaștele lui Lenin

lenin1

Ieri dimineață mi-a venit o idee. Că dacă tot o să fiu în zonă, să merg la Lenin, să mă pun pios lângă catafalc și să-l înjur măcar vreo cinci minute, fără să mă repet. Asta, pentru tot răul care ni s-a întâmplat într-o jumătate de secol de comunism. Oricum, n-ar fi fost cine să mă priceapă. Cine m-ar fi auzit ar fi crezut că recit poezii patriotice, într-o limbă neînțeleasă. Nu că i-ar fi păsat prea mult carcasei împăiate. Ocara mea ar fi lăsat-o la fel de rece. Doar că eu mi-aș fi răcorit sufletul și i-aș fi lăsat în păstrare o parte dintre demonii care-mi populează trecutul, atât cât a fost el sub stindardul sângeriu. E destul că mi-a fost pervertită adolescența, fiind învățată să-mi ascund gândurile și să le spun pe dos și să n-am încredere în prea multe personaje. Și nu mi-am dat seama de asta … Citește mai departe…

China asimileaza Hong Kong-ul

Încet dar sigur. Mai cu câte-o cale de acces rapid dinspre Mainland, mai cu câte-o demonstratie a studentilor careia i se pune stavila, bocancul totalitarist îsi face simtita prezenta pe gâtul cosmopolitului arhipelag.

M-a fascinat Hong Kong-ul înca din anii ’90, când am citit Nobila Casa si Tai Pan, a fost un vis împlinit sa petrec trei zile acolo si mi-as mai dori macar vreo doua saptamâni, ca sa reusesc sa prind spiritul locului. Sunt si curioasa cum decurge drumul de la democratia de sub englezi la mâna forte a chinezilor. De la bun început n-am crezut-o pe aia, propagandistica, “o tara, doua sisteme”. Dupa mine e doar o chestiune de timp. Poate ceva mai lung, ca sa nu iasa scandalul prea mare, dar se stie ca daca nu duc lipsa chinezii de ceva, aia e rabdarea. Citeste mai departe… Citește mai departe…