Flori care simt flori care mor

flori2

Nu mă dau în vând dupa florile tăiate. Nu de alta, dar văzându-le cum mor în vază, îmi ridic în formație de luptă tot felul de pitici care pe urmă încep să-mi ciocănească mărunt pe creier. Așa că nu știu ce mi-a venit săptămâna trecută, de s-a legat de mine un buchet  de lalele. Na, am vrut, probabil, să simt o urmă de primăvară în casă. Duminică am dat o fugă până la Curtici, dar înainte de asta am zis să pun lalelele la lumină. Le-am luat de pe masă și le-am înfipt între plantele pe care le am în locul fostului geam. Luni, seara, mi s-a părut că ceva nu e ok printre verzituri. Pe calathea n-am prea băgat-o în seamă, că o știu că-și strânge frunzele cum începe să se întunece. Spathiphyllumul, însă, era tare într-o rână. Dar nici cu el nu mi-am bătut capul. Mi-am zis că … Citește mai departe…

Popa Lorincz

IMG_4699

A fost odată, în Curtici, un popă bătrân pe care îl chema Lorincz. Când exact a fost „odată”, ăsta, nu ştiu să vă spun. La un moment dat am vrut să fac un site al bisericii ortodoxe, iar una dintre pagini aş fi vrut-o ca pe o listă a preoţilor care au slujit de-a lungul timpului la noi în sat. Din păcate, deşi pe turnul bisericii vechi scrie cu mândrie anul 1777, nu s-au mai păstrat registrele vechi. Ar fi fost interesant sa vedem care din cine ne tragem sau când ne-au ajuns strămoşii în Curtici. Alţii au făcut o afacere din faza cu căutarea arborelui genealogic şi se pare că e destul de profitabilă la americani. Dar să mă întorc la popa Lorincz şi la povestea de astăzi. Într-o dimineaţă îi bate un sătean la poartă, unul dintr-ăia care nu prea dau pe la biserică decât din an în … Citește mai departe…

ZăCurtici creşte

zacurtici

Şi asta nu poate decât să mă bucure, dat fiind faptul că am plecat la drum alături de ei, în luna decembrie a anului de graţie 2010. A avut şi el o perioadă de stagnare, dar văd că pe zi ce trece e tot mai viu, începe mai multă lume să scrie, apar rubrici noi, prin intermediul lor aflăm ce se hotărăşte în Primărie. Într-un cuvânt, din blogul de băşcălie care a fost până recent, se transformă într-un adevărat ziar online al unei localităţi. Şi e foarte bine, pentru că atunci când ai mai multe surse de informare vezi lucrurile din mai multe perspective şi ai o imagine mai amplă a lor. Vreau să-i felicit pe Betzy, pentru că a dus site-ul până aici şi pe Bogdan, că a ales să meargă mai departe şi să-i dea o noua faţă. Forza ZĂCURTICI!!!

Din istoria romanţată a Curticiului, prima parte

IMG_8982

“Să meri în şlarfe, ca Dărăbuţ, la Paris.” De cum dădea colţul ierbii, curticeanul lăsa cizmele la rastel şi intra în şlarfe, indiferent că era bărbat sau femeie. Pantofii erau folosiţi doar duminica, la biserică şi, spre seară, la joc. Dar ce sunt şlarfele, şi-ar pune un necurticean legitima întrebare. Nimic extraordinar: nişte saboţi inchişi la vârf, cu talpă destul de subţire şi cu toc nu mai înalt de vreun centimetru, poate chiar jumătate din el. Cine a fost Dărăbuţ? Unul dintre curticenii care, înainte dar şi după primul război mondial şi-au luat lumea în cap şi au plecat la lucru, unde au văzut cu ochii. Mulţi dintre străbunicii noştri au trecut oceanul, iar dintre cei care s-au întors au fost cei care au pus bazele comunităţii baptiste. Se pare că Dărăbuţ n-a avut banii necesari pentru biletul de vapor spre tărâmul făgăduinţei, dar vroia şi el să-şi facă o … Citește mai departe…

Paradaici de Curtici

rosii

În fiecare luni le duc colegilor, la Timisoara, 20-30 de kilograme de rosii de la Curtici. Abia dupa mai multe încercari am gasit rosii care sa aiba gust si de altceva, decât de plastic. Si nici astea nu sunt din seminte românesti, ci aduse din Ungaria.

Pe vremea când aveam si noi cultura de rosii, era faimos soiul românesc Export2: timpurii, marime constanta a fructului, aroma foarte buna, se preteaza la transport, dar nu au coaja ca talpa de bocanc si miezul ca marul, asa cum gasesti pe tarabe în ziua de azi. Cineva i-a garantat lui taica-meu ca rasadurile ce le-a luat în primavara de la el sunt asa ceva. Sunt curioasa când or sa înceapa sa se coaca.

În seara asta am vazut pe la stiri un material despre pietari si legumele lor. Printre altele s-a pus în discutie si soarta soiurilor românesti de rosii. Se pare ca doar 10% din suprafata cultivata e cu soiuri autohtone si de obicei sunt pentru folosul propriu, nu pentru vânzare.

Principala problema e ca semintele mai sunt produse doar de niste institute de cercetare, iar astea reclama lipsa banilor.

Na, ca iar m-am enervat! Adica n-avem bani ca nu ne da guvernul. OK, e criza, coruptie si ce motive mai vreti voi sa invocati. Pe de alta parte zbieram ca nu suntem în stare sa ne tragem în curte purcoiul de bani pe care Europa ni l-a lasat la poarta.

Am deschis subiectul în familie si am avut o discutie destul de aprinsa cu maica-mea, care a sustinut ca nu stiu ca pot lua fonduri europene sau ca nu stiu ce formalitati trebuie îndeplinite. Pai, sa ma ierte cei care au aceeasi parere. Daca directoarea scolii de tigani din Curtici a stiut sa aduca bani ca sa modernizeze buda, în perioada de început, când ti se parea o chestie SF, nu vad de ce directorii unor institute de cercetare n-ar fi în stare. Basca faptul ca sunt institutii de stat si nu li s-ar cere spaga, ca ultimului taran care vrea sa-si ia un tractor cu bani de la UE.

Numai ca problema lor e ca au directori, dar n-au manageri. E exact diferenta dintre a fi foarte bun în domeniul în care activeaza firma/institutia ta si a lasa pe altul sa se ocupe de asta, iar tu sa-ti bati capul cu aducerea de bani si vânzarea cu profit a ce produci. Citește mai departe…

Nesimtirea soferului român

Sofronea e localitatea dintre Arad si Curtici. O spun asta pentru cei care nu sunt din zona.

Oamenii au pus restrictie de viteza de 40 la ora pe drumul judetean tocmai pentru a te convinge sa mai reduci nitica. Nu de alta, dar în mod normal se circula cu de la 70 în sus. Soseaua e la marginea localitatii, o singura trecere de pietoni o intersecteaza, asa ca toata lumea baga acceleratia pâna în podea.

Tocmai despre trecerea asta fac scriere astazi. Odata cu modernizarea drumului i-au tras si ei tot felul de gadgeturi alimentate cu panouri solare, de m-a palit râsul când le-am vazut prima oara si mi-am zis ca iar n-au avut pe ce sa strice banii.

Însa i-am înteles rostul într-o dimineata. Am stat mai mult de o gramada la bariera la Curtici. A iesit personalul de Arad, a mai intrat o locomotiva izolata si ne-am pornit si noi, toata coloana.

Mai depasiri, mai accelerari, cam odata cu trenul, am ajuns în grup compact lânga gara din Sofronea. Venind din acelasi sens, e clar ca tot boul de la volan a vazut trenul. Dar nimeni nu a dat importanta pietonului care era disperat sa traverseze ca sa-l prinda pe ultima suta.

Cu toata trecerea cea desteapta care emite semnale galbene când se apropie un pieton si rosii-isterice când asta sta în dreptul stâlpului si vrea sa treaca. Citește mai departe…

O fi, n-o fi??? Despre gazul de sist

Am primit azi pe email chestia de mai jos. Nu sunt adepta teoriilor apocaliptice sau conspirationiste, dar când faza se întâmpla atât de aproape de locul unde traiesc, parca ceva mi se aprinde sub scaun.

Va promit ca studiez la detaliu problema si va spun si voua la ce concluzie am ajuns.

“ATENTIE!VIATA NOASTRA E IN PERICOL! ACEASTA NU ESTE O GLUMA PROASTA!

Aceasta este o atentionare foarte serioasa si va rog sa o trimiteti tuturorcunoscutilor, prietenilor si apropiatilor pentru a ne opune prin mitinguri legalesau chiar referendum local inainte de a se incepe forarea primelor sonde prinMetoda Fractionarii Hidraulice pentru ca s-au aprobat deja forarile deextragere a gazelor de sist in judetul Arad (Curtici si Adea in prima faza) iar apa noastra va fi otravita in cadrulacestei tehnologii criminale cu un amestec de peste 590 de substante chimicefoarte otravitoare, multe dintre ele cauzatoare de moarte. Sunt numai 7kilometri intre Curtici si linia de fantani care alimenteaza tot Aradul cu apa.Credeti ca va pune cineva bariera sub pamant pentru a nu se amesteca apeleotavite cu cele din care se alimenteaza Aradul? Si apa otravita se evapora cand e cald afara asa ca s-ar putea sa avem ploi acide cum nu am mai avut daca nu ne opunem acestor tipuri de sonde. Ati auzit cu totii de circuitul apei innatura, de circulatia apelor freatice sub pamant. Nu stiu cati cunoasteti catot Municipiul Arad este alimentat cu apaprintr-o cascada de fantani de la Socodor pana la Zimandul Nou care extrag apadin panza freatica si o livreaza catre Arad .Apa noastra de la robinet de acolo este. Este bine sa ne opunem inainte sacurga otrava prin robinetele noastre. Mai jos aveti un film documentardespre efectele reale intamplate oamenilor ca si noi care nu au stiut sa se opunala timp acestei tehnologii.

Video:”GASLAND” – OTRAVIREA VOITA A APEI

Undocumentar despre METODA FRACTIONARII HIDRAULICE

http://gandeste.org/usa/gasland-otravirea-voita-a-apei-metoda-fractionarii-hidraulice/20943

SUA este impanzita de sonde de gaz prin fractionare hidraulica.

Localitati parasite, sonde si instalatii peste tot, pepamanturile oamenilor, in spatele curtilor, cimitirelor, oraselor.

Se imprastie gaze otravitoare peste tot. Oameni bolnavi cuprobleme neurologice de la chimicalele volatile folosite in procesul deextragere.

Apa otravita si toxica. Panzele freatice contaminate, rauricontaminate, pamanturi otravite.

Oamenii au incercat sa filtreze totusi aceasta apa care nu ebuna nici de spalat. N-au reusit nici cu cele mai performante instalatii.Chimicalele au topit membranele de la filtre.

Oameni bolnavi, animale care-si pierd parul, orase si localitati parasite,oameni tratati cu dispret si ironie … Americaanului 2012.
Astazi este si mai rau si este pe cale sa seintample si la noi in Romania in 3 zone la inceput: Barlad-Vaslui, Dobrogea,Bihor-Arad-Timis, adica zonele cu cele mai mari panze de ape freatice deadancime.

Zonele din România programate pentru exploatare prin fisurarehidraulica:

BARLAD (VASLUI)

Voivozi (Bihor)

Tria (Bihor)

Baile Felix (Bihor)

Tulca (Bihor)

Adea (Arad)

Curtici (Arad)

Periam (Timis)

Biled (Timis)

Paulis (Timis)

Parta (Timis)

Buzias (Timis)

Crai (Timis)

Macin (Tulcea)

Babadag (Tulcea)

Capidava (Constanta)

Eforie (Constanta)

Costinesti (Constanta)

Vama Veche (Constanta)

Adamclisi (Constanta)

Primaria din Barlad a cerut consultarea populatiei inainte de inceperea forarilor.Poate ar fi bine sa solicitam public Consiliului Judetean Aradconsultarea tuturor locuitorilor judetului Arad inainte de forari deoarece viata nostrasi apa pe care o bem este chiar o problema care ne intereseaza pe toti.

Va rog foarte mult sa trimiteti tuturor cunoscutilor aceasta solicitarede organizare a unui referendum local (pe judet) in aceasta problema.

Va multumesc!

Citește mai departe…

Grigore Lese la Curtici

Sau o minune nemeritata. Parerea mea, cu riscul de a fi înjurata de catre ai mei contarani si a-mi pierde cei câtiva cititori din zona.

Nu am fost ieri la spectacolul de la Arad, pentru ca am vrut s-o duc si pe maica-mea cu mine si sâmbata e zi de mare roboteala la noi. Cum nu mai stiu care sunt preturile în domeniu, am plecat pregatita de acasa cu vreo suta de lei si am avut surpriza sa ma trezesc ca nu ma întreaba nimeni de sanatate la intrarea într-o sala plina de lume, într-o harmalaie de zi de piata, desi pe scena colindau elevii.

Mi-am închipuit ca atmosfera se va schimba când va urca domnul Lese. Nici prin gând nu mi-a trecut ca o sa ajung sa-mi crape obrazul de rusine când, dupa vreo cinci minute în care artistii au asteptat pe scena, maestrul a amenintat ca daca se continua miscarea din sala si discutiile, ei se ridica si pleaca. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Drumul judetean nu e autostrada!!!

Dragi contarani din Curtici si Sofronea, sa stiti ca nu ati primit decât un drum proaspat asfaltat, chiar daca a fost latit. Daca nu ma credeti, traversati Aradul si mergeti vreun kilometru spre Timisoara, ca sa observati care e diferenta.

Stiti de ce va spun lucrul asta? Pentru ca de dimineata am evitat pe nici cinci kilometri, doua accidente. Niste inconstienti care au crezut ca sensul opus e banda din stânga a autostrazii pur si simplu si-au bagat piciorul în acceleratie de parca ar fi vrut sa-l scoata prin podea. În ambele cazuri au fost depasiri multiple care au facut coloana lasata în urma si pe cei ce veneau din fata sa puna frâna sau cât pe ce sa sara de pe sosea ca sa se fereasca de viteazul cu Logan. Tipule care lucrezi la Romtelecom si conduci B 29 ZCK, sa-ti fie rusine! Stii tu destul de bine pentru ce.

Nu cred ca sunt doua luni de când a murit primul idiot pe soseaua proaspat reparata. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Sarbatoarea castanelor

În Colmaggiore-Tarzo, Italia.

Mi-e dor de Fei si de Pier, prietenii mei de suflet. La fel mi-e dor si de satucurile din nordul Italiei, peste care în perioada asta serile de mijloc de toamna astern un abur cu miros de castane coapte la foc repede.

Am vorbit cu Pier mai de vreo doua saptamâni. Era în Tailanda si se grabea sa-si termine treaba pentru ca se apropia sarbatoarea castanelor la el în sat si avea de pregatit utilajul de copt bunataturile cu coaja.

Vedeti voi, pentru faze de genul asta îi admir eu pe italieni. Acum vreo doi ani eram în Cizma si serile mi le petreceam în satul de dincolo de dealurile la poalele carora se întinde Vittorio Veneto. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Castele, conace si renovari

Am avut pe creier piticul sa fac o paralela între castelul de la Macea si cel din Carei înca din primavara, de când am fost la fotografiat magnolii în gradina botanica. Cautând date despre primul, mi-am dat seama ca ambele au apartinut contilor maghiari Karolyi. Castelul din Carei a fost construit de ei, celui din Macea i-au adaugat doar o aripa, pe la jumatatea secolului al XIX-lea. Ambele au în jurul lor parcuri dendrologice. Din pacate, Careiul n-a avut norocul unui profesor Covaci, care sa-si dedice viata întretinerii arborilor.

Îmi lipseau însa pozele de la Carei. Trec pe lânga castel când merg în satul de unde se trage taica-meu dar, pâna acum, de fiecare data când am ajuns în zona, în functie de directia de deplasare am auzit ba „Hai, ca ne asteapta Fanica” – asta fiind varu-meu, ba „Hai ca mai avem drum lung pâna la Arad si e târziu.” Chiar si acum câteva zile, când am spus ca e conditie sa plece masina, mi-am ascultat-o pe aia cu „Bine, da’ sa nu stai mult”. Mi-am jurat ca o sa-mi sacrific o zi ca sa merg cu tata pe balta si la fiecare jumatate de ora sa-i amintesc de una-alta care ar mai trebui facute pe lânga casa.

La Carei castelul e în renovare. Omul locului spune ca e de vreo câtiva ani buni. Cititi aici detalii. Ba chiar si vedeti, ca e si un filmulet.

Mi-au placut cum se prezinta partile deja terminate, mai ales ca geamurile se pare ca sunt pastrate cele vechi. Sper sa nu ma însel si sa le fi prins înainte de a fi înlocuite. Citeste mai departe… Citește mai departe…