Turist în China – Cum sa nu iei tepe

Sar putin de la serialul cu ce patesti la doctor în China. Pentru ca am avut azi niste musterii curiosi într-ale cumparaturilor din China si ale tepelor ce le poti încasa pe-acolo. Mi-am dat seama ca despre cumparaturi am un articol, chiar daca nu vorbesc exact de adus marfa ieftina sau haine si încaltaminte. Cam asta vrea românul, ca tot veni vorba.

Despre tepe am scris mult, dar rasfirat. Cei care ma cititi de la început, ati vazut ca am învatat pe propria piele cum sa ma feresc de ele, pentru ca mi le-am luat din toate pozitiile. Pentru cei care trec pe-aici mânati de nenea Google, va pun o compilatie a articolelor în care am povestit cât de usor e sa pici de fraier în China. Citeste mai departe
Citește mai departe…

TCM

Adica Traditional Chinese Medicine. Azi nu o sa fie prea lung, pentru ca nu am experiente prea bogate în sensul asta. Totusi, mai pentru mine mai pentru altii, am atins în fuga calului subiectul. Probabil mâine, când o sa va povestesc despre farmacii, o sa am mai multe de zis. Nu de alta, dar românul e român si când tuseste mai urât sau îl doare spatele, merge la farmacist, nu la doctor. Chiar si daca trebuie sa joace mima cu el, ca sa-i povesteasca ce-l da de ceasu’ mortii.

Pe cai, deci!

În prima zi în Beijing am fost dusi si la un institut de medicina traditionala, unde s-au laudat si ne-au si aratat poze pe pereti în sensul asta, ca l-au tratat inclusiv pe tatuca Mao.

Ni s-a acordat fiecaruia o consultatie gratuita. Atunci am crezut ca au facut gestul asta în ideea ca pe urma am fost beliti când am cumparat medicamente. Vorbind cu cineva care a studiat mai la amanunt cultura chinezilor, am aflat ca de fapt medicul chinez, cel adevarat care în vechime mergea prin padure sa adune ciuperci si radacini si facea fierturi, nu era platit decât daca pacientul se însanatosea. Asta da sistem eficient de sanatate. Nu sunt chinezii prosti, doar fac uneori pe prostii, atunci când interesul le dicteaza. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Crăciun în Beijing, ziua a III-a

În ultima zi am avut planificate parcul din vestul Oraşului Interzis şi Piaţa Tian’An Men. Restul, doar în limita timpului disponibil. De deplasat a fost foarte simplu, pentru că punctele turistice le ştie orice taximetrist. N-a mai trebuit să trec prin calvarul din prima seară. Pot să spun că, exceptând ţeapa fără de care nu se poate când eşti novice printre ei, aceea fost cea mai faină zi a excursiei. Dar şi cu ţeapa am mai învăţat ceva şi, citind pe urmă pe internet, pot să spun că am fost destul de norocoasă. O să dau detalii mai încolo. După ce am trecut prin Beijing, am ajuns la concluzia că hangzhouvienii sunt nişte puturoşi. Se plimbă alene în jurul lacului şi cam atât. În Beijing, cel puţin la sfârşit de săptămână, nu poţi găsi un colţ de natură unde să nu fie şi un chinez care face ceva. La Templul … Citește mai departe…

Crăciun în Beijing – ziua I-a

De dimineaţă, nemaifiind sub zero în cameră, am avut şi eu curaj să fac duşul peste care sărisem de cu seară. Până la ora şapte, când trebuia să fie prinţesa servită la cameră, deja totul era lună şi bec, iar eu pregătită să dau piept cu istoria milenară a Beijingului. La şapte şi zece nu era nici urmă de mic dejun. Aşişderea la şapte şi douăzeci, iar la opt urma să vină ghida. Am sunat la recepţie şi, după ce am mai fost redirectată de vreo două ori până la cineva care la ora aia înţelegea engleză, în zece minute mi-a bătut altcineva la uşă. Am primit o tavă cu următoarele chestii: – un pahar de plastic cu cafea, care cred că avea culoare pentru că îşi spălaseră în ea cârpele de şters vase, – două felii de cozonac, – două ouă-ochiuri, arse în untură şi trântite peste feliile de … Citește mai departe…

Crăciun în Beijing – Ajunul

Exact acum un an, mai pe seară. Mi-am adus Moş Crăciun o excursie la Beijing. Daca tot urma sa fiu singură prin zonă, cu italienii plecaţi la ei, în Cizmă, ar fi fost culmea să nu profit de zilele de sărbătoare şi să nu văd ceva deosebit. Mi-aş fi dorit să fie Hong Kong, despre care auzisem tot felul de poveşti, rămăsesem cu nostalgia vremurilor când am citit Tai Pan şi Nobila Casă, dar nu aveam viza decât cu o intrare în China, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu Mainland, cum se zice pe zonă. Văzusem pe net că sunt firme care fac excursii prin fiecare oraş turistic, unele cu ghid personal, maşină pentru toată ziua, etc. Am dat în aeroport de una de genul ăsta. De stat, ca să fim bine înţeleşi. Aşa că tipa de acolo, în mod normal, nu ar fi avut niciun avantaj să … Citește mai departe…