Cât te costă să mergi în China

img_2033

M-a întrebat mai deunăzi Alina. Drept să vă spun, până acum nu mi-am pus problema. Eu am fost plecată să lucrez şi când mi-am găsit o fărâmă de timp, am tăiat-o scurt, să văd câte ceva. Aşa că niciodată nu mi-am luat în calcul anumite costuri, ca de exemplu cât îţi trebuie ca să ajungi acolo. Dar întrebarea mi-a trezit curiozitatea şi, după o zi de căutări şi socoteli, iaca ce-a ieşit. Dacă mergeţi pe varianta comodă, puteţi găsi aici tot felul de oferte de excursii organizate, pentru toate preţurile şi preferinţele. Vi le recomand dacă vreţi să vedeţi şi Tibetul, care e o regiune la care autorităţile chineze sunt mai sensibile şi se intră cu permise speciale pentru care nu mi-am bătut capul cum s-ar putea obţine. Altfel, după calculul meu, ieşiti mult mai bine, mai lung şi mai ieftin dacă mergeţi pe cont propriu. Faţă de preţul agenţiilor, … Citește mai departe…

Cu vaporul spre zona traditionala a Marelui Canal Chinezesc

Ramasesem ca, terminându-mi plimbarea, am ajuns înapoi la Hangzhou Da Sha si acolo am gasit statia vaporaselor pe care le-am tot vazut strabatând canalul în sus si-n jos. Cum pentru a doua zi s-a anuntat o zi ploioasa si nu am avut nimic în plan, mi-am zis ca o tura ar fi exact ce-mi trebuie.

I-am facut propunerea asta si unui coleg de la service care s-a nimerit sa fie în Hangzhou, dar omul a fost prea obosit dupa o saptamâna de haituiala prin toata provincia lui Zhejiang si nu s-a bagat în nebunia mea. Asa ca, duminica, pe la vreo zece am descalecat la casa de bilete si am încercat sa ma înteleg cu tanti de acolo, mai cu mâinile, mai cu picioarele, ca eu vreau un bilet doar dus, nu si întors. Pâna la urma l-am primit dupa voia mea, basca am avut norocul prostului sa se nimereasca sa îl cumpar de la cei care erau cu vaporasele traditionale.

Daca bine îmi aduc aminte, pretul e la vreo treizeci de yuani, deci undeva de vreo douazeci de ori pretul autobuzului cu care m-am dus alta data pâna la capatul de linie al vaporului. Dar o data în viata, merita luxul de a sta la masa cu chinezii. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Turist în China – Cum sa nu iei tepe

Sar putin de la serialul cu ce patesti la doctor în China. Pentru ca am avut azi niste musterii curiosi într-ale cumparaturilor din China si ale tepelor ce le poti încasa pe-acolo. Mi-am dat seama ca despre cumparaturi am un articol, chiar daca nu vorbesc exact de adus marfa ieftina sau haine si încaltaminte. Cam asta vrea românul, ca tot veni vorba.

Despre tepe am scris mult, dar rasfirat. Cei care ma cititi de la început, ati vazut ca am învatat pe propria piele cum sa ma feresc de ele, pentru ca mi le-am luat din toate pozitiile. Pentru cei care trec pe-aici mânati de nenea Google, va pun o compilatie a articolelor în care am povestit cât de usor e sa pici de fraier în China. Citeste mai departe
Citește mai departe…

Meduze

Am fost la faza de cautare a unor poze din Hong Kong pentru postarea urmatoare si mi-au sarit în fata meduzele.

Nu sunt un fan al acvariilor, dar curiozitatea m-a dus la cel din Shanghai si greseala la cel din Hong Kong. Au fost destule lucruri interesante, dar de departe mie mi-au placut chestiile astea translucide.

Daca ar fi sa-mi iau un animal de companie acvatic, probabil ca ar fi un bidon cu meduze. Din fericire pentru ele sunt prea lenesa si nici nu am rabdare sa le tin concentratia de saruri din apa la valori propice, sa le fac rost de plancton sau mai stiu eu ce le-o fi trebuind.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

TCM

Adica Traditional Chinese Medicine. Azi nu o sa fie prea lung, pentru ca nu am experiente prea bogate în sensul asta. Totusi, mai pentru mine mai pentru altii, am atins în fuga calului subiectul. Probabil mâine, când o sa va povestesc despre farmacii, o sa am mai multe de zis. Nu de alta, dar românul e român si când tuseste mai urât sau îl doare spatele, merge la farmacist, nu la doctor. Chiar si daca trebuie sa joace mima cu el, ca sa-i povesteasca ce-l da de ceasu’ mortii.

Pe cai, deci!

În prima zi în Beijing am fost dusi si la un institut de medicina traditionala, unde s-au laudat si ne-au si aratat poze pe pereti în sensul asta, ca l-au tratat inclusiv pe tatuca Mao.

Ni s-a acordat fiecaruia o consultatie gratuita. Atunci am crezut ca au facut gestul asta în ideea ca pe urma am fost beliti când am cumparat medicamente. Vorbind cu cineva care a studiat mai la amanunt cultura chinezilor, am aflat ca de fapt medicul chinez, cel adevarat care în vechime mergea prin padure sa adune ciuperci si radacini si facea fierturi, nu era platit decât daca pacientul se însanatosea. Asta da sistem eficient de sanatate. Nu sunt chinezii prosti, doar fac uneori pe prostii, atunci când interesul le dicteaza. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hotii din China

So… i-am vazut pe italieni cum stiu sa fure, pe români înca îi simt prin grija Vodafone, hai sa vedem cum procedeaza chinezii în domeniu. Te fura, dar nu-ti dau în cap. Sau, cel putin, asta a fost experienta mea.

Prima aventura a fost într-o seara, pe la sfârsitul lui 2009. Am dat pe la Metro si mi-am facut niste cumparaturi si dupa ce am ajuns în oras, n-am mai avut rabdare sa stau la toate semafoarele. Asa ca am coborât din masina si am luat-o pe jos. La vremea aia nu am avut rucsac la laptop, ci o geanta pe umar. Cum am mers eu la pas lejer, cu geanta balanganindu-se pe lânga mine în ritmul pasilor, dintr-o data am simtit ca parca nu ne mai miscam sincron. Citeste mai departe…
Citește mai departe…

Hai la poze cu maimuta

Revin la povestiri de pe Lacul de Vest pentru ca, citind azi articolul asta (click pe rosu, ca nu musca!) mi-am amintit iar cum e sa fii stranger in a strange land.

Cum amândoi am trait în acelasi timp, relativ în acelasi spatiu, plus/minus câteva sute de kilometri, e normal sa fi avut experiente asemanatoare. La drept vorbind si privind în urma, se pare ca eu am reusit sa trec la un alt nivel si sa ajung un fel de perfect stranger printre omuletii de acolo.

Dupa ce am depasit momentele de stânjeneala, am hotarât sa nu ma mai enervez si din punctul ala am început sa ma simt speciala. Cu jena, trebuie sa recunosc: si situatiile de genul asta îmi lipsesc la fazele când înjur guvernul si-mi doresc sa iau primul avion spre Shanghai. Celebritatea îti suceste mintile, iar eu am ajuns anul trecut sa mi se para ca lipseste ceva din peisaj daca într-o zi ajungeam pe malul lacului sau pe Hefang Jie si nimeni nu-mi cerea sa faca poze cu mine.

Ce va povestesc azi e a doua întâmplare de genul asta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Sase armonii

Una dintre principalele învataturi ale budismului este regula celor sase armonii.

Unitatea in convietuire Munciti împreuna, traiti în unitate ca fratii si surorile.

Unitatea in comunicare Nu spuneti lucruri care pot sa raneasca si nici nu va certati pentru ca acestea pot duce la ura si de la ura la lupta.

Unitatea în gând Luati în considerare parerea fiecaruia si gasiti o solutie comuna care sa îi satisfaca pe toti.

Unitatea respectarii preceptelor Încurajati-va si ajutati-va unii pe altii în practicarea budismului.

Unitatea daruirii Câstigul, indiferent de natura acestuia, trebuie împartit în mod egal cu ceilalti.

Unitatea cunoasterii Împartasiti cunostintele voastre cu ceilalti pentru a va creste reciproc nivelul cunoasterii, astfel încât toti sa ajungeti la acelasi nivel al întelegerii.

Plecând din India împreuna cu negutatorii de pe Drumul Matasii, ideile budismului au ajuns în China si, încetul cu încetul, stupa s-a transformat în pagoda. S-a pastrat însa credinta ca aceasta cladire, datorita ramasitelor calugarilor îngropati aici si a altor lucruri sfinte aflate în ea, e în stare sa potoleasca spiritele rele.

Pagoda Celor Sase Armonii din Hangzhou – Liu He Ta, pe numele ei original – e poate singurul obiectiv istoric „adevarat” din oras, fiind si una dintre cele mai mari din partea de sud a Chinei.

Înalta de saizeci de metri, a fost construita pentru prima data în 970 AD, în timpul dinastiei Song de Nord. Dar a fost si distrusa de câteva ori.

Constructia pe care o putem vedea în zilele noastre a fost ridicata în secolul al XIX-lea, pe structura celei vechi. Astfel, se întâlneste strania situatie ca partea de caramida din interior are sapte nivele, iar la exterior se observa treisprezece. Cum chinezilor le place sa se joace cu numerele, diferenta dintre etajele vazute de afara si urcate pe dinauntru da exact numarul armoniilor budiste. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Acum doi ani, în China

09.11.2009, ora 15 si un pic. În nici zece minute s-a întunecat de nu s-a mai vazut nimic peste drum si s-au aprins becurile pe strada.

Noaptea a durat vreo jumatate de ora, vreme în care din cer nu au cazut stropi de apa, ci pur si simplu au curs râuri. Înainte de ploaie au fost vreo 30 de grade. În a doua dimineata au fost în jur de 10 si de acolo a început iarna. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Măcelăria la chinezi

Din ciclul relaţiilor culinare româno-chineze, penultimul episod.

Peste chestiile clasice, trec fără poze. Ştiţi şi voi cum arată grămezi de pui întregi sau pe bucăţi, cotlete puse în stivă şi altele de genul. Singura diferenţă e că nu stau în galantare de unde să te servească o tanti cu mănuşi chirurgicale, ci mergi, îţi înfigi printre ele deştele mai mult sau mai puţin curate, îţi alegi bucata preferată şi mergi să ţi-o cântărească. La primul astfel de spectacol am rămas la fel de şocată cum, probabil, au rămas italienii care m-au văzut pe mine prima dată alegând fructe în supermarket, fără să îmi iau mănuşă de plastic pe mână. Deci totul e o chestie de obişnuinţă şi nu cred că a murit nimeni din aşa ceva.

Pozele le-am făcut la derută, fără să am în cap episodul ăsta. A fost în duminica în care am ieşit pe Hefang Jie să pregătesc materialul pentru strada unde se mănâncă. Am găsit una mai de cartier, cu destul de puţine sortimente şi nu foarte multe ciudăţenii. Dacă mergi într-un supermarket, ai norocul să vezi o tot felul de chestii de apă, de la broaşte ţestoase şi raci până la ţipari şi tot alte multe vieţuitoare oceanice. Unele vii, altele puse pe gheaţă sau în sare. Toate asezonate cu o grămadă de specii de alge crude sau uscate.

Încep să vă şochez cu limbile uscate de raţă, care sunt considerate o delicatesă. Am încercat o dată, cu Shao Yan, într-un restaurant şi am hotărât să le las să i le ducă lui bărbatu-său, pentru că erau preferatele lui, iar el “nu putuse” să vină cu noi la cină. A se citi că i-a fost ruşine. Pentru un european care n-are simţul fineţurilor chinezeşti, mie mi s-a părut că rod pe o bucată de piele tăbăcită, cu gust de şuncă râncedă. Nimic mai mult sau mai puţin! Citeste mai departe… Citește mai departe…

Ţepe de Beijing. Azi, aeroportul

La un moment dat s-a pus problema reducerii costurilor în China şi una dintre măsuri a fost să nu mai trimită după noi maşina în Shanghai, ci să venim cu un avion direct în Hangzhou. Dintre variantele posibile ar fi fost KLM: maşină până în Budapesta, avion Budapesta – Amsterdam – Hangzhou sau avion Timişoara – Bucureşti – Amsterdam – Hangzhou sau Lufthansa: avion Timişoara – Munchen – Beijing – Hangzhou. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Crăciun în Beijing, ziua a III-a

În ultima zi am avut planificate parcul din vestul Oraşului Interzis şi Piaţa Tian’An Men. Restul, doar în limita timpului disponibil. De deplasat a fost foarte simplu, pentru că punctele turistice le ştie orice taximetrist. N-a mai trebuit să trec prin calvarul din prima seară. Pot să spun că, exceptând ţeapa fără de care nu se poate când eşti novice printre ei, aceea fost cea mai faină zi a excursiei. Dar şi cu ţeapa am mai învăţat ceva şi, citind pe urmă pe internet, pot să spun că am fost destul de norocoasă. O să dau detalii mai încolo. După ce am trecut prin Beijing, am ajuns la concluzia că hangzhouvienii sunt nişte puturoşi. Se plimbă alene în jurul lacului şi cam atât. În Beijing, cel puţin la sfârşit de săptămână, nu poţi găsi un colţ de natură unde să nu fie şi un chinez care face ceva. La Templul … Citește mai departe…

Crăciun în Beijing – ziua I-a

De dimineaţă, nemaifiind sub zero în cameră, am avut şi eu curaj să fac duşul peste care sărisem de cu seară. Până la ora şapte, când trebuia să fie prinţesa servită la cameră, deja totul era lună şi bec, iar eu pregătită să dau piept cu istoria milenară a Beijingului. La şapte şi zece nu era nici urmă de mic dejun. Aşişderea la şapte şi douăzeci, iar la opt urma să vină ghida. Am sunat la recepţie şi, după ce am mai fost redirectată de vreo două ori până la cineva care la ora aia înţelegea engleză, în zece minute mi-a bătut altcineva la uşă. Am primit o tavă cu următoarele chestii: – un pahar de plastic cu cafea, care cred că avea culoare pentru că îşi spălaseră în ea cârpele de şters vase, – două felii de cozonac, – două ouă-ochiuri, arse în untură şi trântite peste feliile de … Citește mai departe…

Crăciun în Beijing – Ajunul

Exact acum un an, mai pe seară. Mi-am adus Moş Crăciun o excursie la Beijing. Daca tot urma sa fiu singură prin zonă, cu italienii plecaţi la ei, în Cizmă, ar fi fost culmea să nu profit de zilele de sărbătoare şi să nu văd ceva deosebit. Mi-aş fi dorit să fie Hong Kong, despre care auzisem tot felul de poveşti, rămăsesem cu nostalgia vremurilor când am citit Tai Pan şi Nobila Casă, dar nu aveam viza decât cu o intrare în China, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu Mainland, cum se zice pe zonă. Văzusem pe net că sunt firme care fac excursii prin fiecare oraş turistic, unele cu ghid personal, maşină pentru toată ziua, etc. Am dat în aeroport de una de genul ăsta. De stat, ca să fim bine înţeleşi. Aşa că tipa de acolo, în mod normal, nu ar fi avut niciun avantaj să … Citește mai departe…