Seara la marginea Atenei

S-a fost sa fie cu iesitul la bere. Vineri seara baietii au avut treaba, care pe la servere, care pe acasa. Ca sa spele rutinea, s-a sacrificat seful de departament si m-a scos la cina, dar mi-a fost oarecum peste mâna sa ma lansez cu el într-o paranghelie, ca doar nu suntem în pozitia de a ne trage de mâneca. Plus ca mai avea de condus pâna în celalalt capat al Atenei.

Am ales sa fie ceva foarte grecesc. Mi-am zis ca daca tot sunt acolo, macar sa simt si gustul locului. Din fericire a fost si o bere. Tot greceasca. Daca treceti prin zona, puteti încerca Mithos. Nu e rupta din rai sau din Olimp, ca sa ne tinem de specific, dar daca e rece e baubila si are marea calitate ca a ramas singura marca greceasca cu proprietar grec, care nu s-a aservit marilor multinationale. Probabil ca or mai fi ele beri artizanale, cam cum am vazut ca au început sa apara si pe la noi, dar asta e un fel de brand national.

Bun, ce am învatat de aici? Pe la opt si jumatate am fost primii în restaurantul cu mese si scaune ca ramase de la bunica si puse în curte, sub o bolta de vie, iasomie înflorita si dafini. Dafini printre ale caror crengi au dat lumina niste lampioane facute din razatoarele din bucatarie. Clientii au început sa apara cam pe la zece, când noi deja nu mai puteam duce furculita la gura de cât ospat a fost. Când am fost în plina actiune mi s-a explicat ca în familia greceasca bunica e cea care organizeaza cina atunci când se strânge familia de prin toate insulele Eladei si ca acelasi personaj considera un adevarat pacat sa ramâna mâncare pe farfurii. asa ca trebuie ras totul. Lucru foarte greu de realizat… Citeste mai departe… Citește mai departe…