Prin lume cu transportul în comun

Primul contact cu Elada a fost unul interesant. Interesant zic? Hm… Un întelept chinez spunea odata ca nu doreste nimanui sa ajunga sa traiasca vremuri interesante. În asemenea perioade poti avea parte de tot felul de surprize, unele nu prea placute, mai ales daca esti o persoana comoda. Dar… interesante, în special pentru cineva caruia îi place aventura.

Cu toata gâlceava dintre Google si chinezi, dupa ce m-am prins de figura cu get directions de pe maps, nu am mai avut surprize în China. Din pacate asta a cam încheiat pentru mine perioada de romantism a descoperirilor, când m-am urcat într-un autobuz fara sa stiu unde ajung. Pur si simplu, am mers la deruta si asa am ajuns sa cunosc orasul. Pe urma doar a trebuit sa marchez pe harta de unde plec si unde vreau sa ajung si am primit toate combinatiile posibile de autobuze sau metrouri, unde a fost cazul.

Dar am revenit în batrâna Europa, mai exact în leaganul civilizatiei ei. si în prima seara, cu câteva minute de internet platite cam pretul lor în aur, am încercat sa-mi fac traseul de weekend.

Surprizaaaa! Dupa nenea gogule nu am avut decât doua variante. Ori merg cu masina si m-am uitat în parcarea hotelului: nici urma de mânzul meu. Ori o iau apostoleste, cam ca lupta lui Fat-Frumos, zi de vara, pâna-n seara. Pentru ca Atena e maaaareeee. O sa vedeti în poze, când o sa ajung sa scriu despre subiect. Pâna la urma am gasit o harta a metroului, dar cam depasita. Abia în ultima zi m-a ajutat sefu-meu sa dau de site-ul metroului si al companiei de tramvaie.

Ei, dragii mei, asta mi-a cam dat ideea sa scriu despre cum poti sa te deplasezi prin orasele pe unde am avut eu norocul sa ajung. Ca poate or mai fi si alti români care nu au bani de dat pe taxiuri, dar au dor de duca. Citeste mai departe…
Citește mai departe…

Shanghai în luna lui Mai. 2010

Al doilea meu weekend în Shanghai a fost chiar primul dupa deschiderea Expozitiei Universale. De data asta am ramas si a doua zi în oras. Unul dintre avantajele clientilor de cursa lunga ai hotelurilor cu nume cunoscut este ca îti dau puncte de fidelitate cu care poti sa-ti cumperi nopti de cazare la altele din acelasi “sindicat”. Mi-am gasit cel mai ieftin Holiday Inn (în termeni de puncte vorbind) lânga Gara Centrala, dar asta nu m-a ajutat cu alt mare lucru. Din tren am fugit direct în Expo, iar a doua zi trenul mi-a plecat din Gara de Sud si, chiar daca nu ar fi fost asa, am plecat din hotel de dimineata.

În saptamâna de dinainte am citit prin ziarele românesti câteva articole despre Expo. Am avut proaspete în minte reactiile din presa si comentariile vis-à-vis de pavilioane: al nostru, versus ale altora. Nu stiu daca va mai aduceti aminte: marul de termopan, idee depasita, bani aruncati în vânt. Anglia – concept revolutionar, Ungaria – spirit ludic si interactivitate, peste tot spectacole multimedia. Si etc, pentru ca nici eu nu le mai tin minte pe toate. Baietii care au scris chestiile alea si-au câstigat pâinea pe ziua respectiva traducând prezentarea marketerilor. Probabil si pentru ca nu au prea ajuns pe acolo. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Nici Nemţonia nu mai e ce-a fost

Sau poate m-am aşteptat eu la prea mult. Ţin minte că prin a douăsprezecea parodiam imnul UTC-ului cântând “uteciştii de azi, refegiştii de mâine” şi pentru fiecare om normal din vestul ţării, care asculta Europa Liberă, Munchen era locul de unde se dădea ora exactă, de unde venea speranţa că se poate şi altfel, de unde Neculai Constantin Munteanu făcea băşcălie de coana Leanţa şi nea Nicu, pantofarul.

La fiecare dus-întors din China am ajuns pe aeroport in Munchen … Citeste mai mult Citește mai departe…