John Roybal

DomeOutside1

Când, în martie sau aprilie 2007, am făcut primul pas în Piața Domului din Milano, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost “Uite, John. Am ajuns și eu AICI!” Și “aici” a însemnat cu mult mai mult decât locul respectiv. Pe John l-am cunoscut în 1999 și la scurt timp mi-am dat seama că e fix ce-mi doresc de la viață. Nu…nu să devin doamna Roybal am tânjit. Asta deja exista și apăruseră și cei trei cucuieți. Posibil să fi urmat și alții, dar le-am pierdut eu urma. Eram de trei ani împotmolită în contabilitate, plecam de multe ori la lucru dimineața și mă întorceam a doua zi, seara. Încercam să pun ordine într-un haos moștenit și, cu tot regretul recunosc, nu reușeam să fac mare ispravă. Clădeam într-o parte, veneau tâmpenii și stricau în altă parte. Atâta dezastru, cât într-o firmă pseudo-comunistă, nu poate exista nicăieri. Să … Citește mai departe…

Prin lume cu transportul în comun

Primul contact cu Elada a fost unul interesant. Interesant zic? Hm… Un întelept chinez spunea odata ca nu doreste nimanui sa ajunga sa traiasca vremuri interesante. În asemenea perioade poti avea parte de tot felul de surprize, unele nu prea placute, mai ales daca esti o persoana comoda. Dar… interesante, în special pentru cineva caruia îi place aventura.

Cu toata gâlceava dintre Google si chinezi, dupa ce m-am prins de figura cu get directions de pe maps, nu am mai avut surprize în China. Din pacate asta a cam încheiat pentru mine perioada de romantism a descoperirilor, când m-am urcat într-un autobuz fara sa stiu unde ajung. Pur si simplu, am mers la deruta si asa am ajuns sa cunosc orasul. Pe urma doar a trebuit sa marchez pe harta de unde plec si unde vreau sa ajung si am primit toate combinatiile posibile de autobuze sau metrouri, unde a fost cazul.

Dar am revenit în batrâna Europa, mai exact în leaganul civilizatiei ei. si în prima seara, cu câteva minute de internet platite cam pretul lor în aur, am încercat sa-mi fac traseul de weekend.

Surprizaaaa! Dupa nenea gogule nu am avut decât doua variante. Ori merg cu masina si m-am uitat în parcarea hotelului: nici urma de mânzul meu. Ori o iau apostoleste, cam ca lupta lui Fat-Frumos, zi de vara, pâna-n seara. Pentru ca Atena e maaaareeee. O sa vedeti în poze, când o sa ajung sa scriu despre subiect. Pâna la urma am gasit o harta a metroului, dar cam depasita. Abia în ultima zi m-a ajutat sefu-meu sa dau de site-ul metroului si al companiei de tramvaie.

Ei, dragii mei, asta mi-a cam dat ideea sa scriu despre cum poti sa te deplasezi prin orasele pe unde am avut eu norocul sa ajung. Ca poate or mai fi si alti români care nu au bani de dat pe taxiuri, dar au dor de duca. Citeste mai departe…
Citește mai departe…