Avem o problemă

pat hotel grinn

De data asta, o rezolvăm în varianta rusească. Pleci de la premiza că ţăranul ştie ce e şofranul. Mă rog, în cazul de faţă e vorba despre mujic, pentru că am dat de faza asta într-un hotel din Oryol. Oamenii lipesc bilet pe pervaz, să nu se deschidă geamul când se dă drumul aerului condiţionat. Dar cine să mai ţină seama de asta, mai ales când vodka e mai puternică decât raţiunea. Şi atunci soluţia e să închidă geamul şi să demonteze închizătoarea. Punct! Şi de la capăt. Pentru atunci când vodka trezeşte viteazul din tine, să ştii cât te costă o scenă de capă şi spadă în hotel. Adică ce vedeţi în poză, împărţit cam la 13, ca să aveţi echivalentul în lei. Nu luaţi în considerare -00, pentru că sunt zecimalele. Să ştiţi că tariful de voinicie l-am văzut în toate hotelurile la care am tras în Rusia.

Natură (cu industrie) moartă

IMG_2495

În orășelul ăsta de la marginea vestică a Rusiei, cam așa arată peisajul care te întâmpină pe la opt, dimineața, când tragi draperia ca să vezi soarele. Numai că în mijloc de octombrie nici ăsta nu mai binevoiește să apară, preferând să stea ascuns după un lințoliu de nori plumburii. Nu prea ai mare lucru de văzut în capătul ăsta de oraș. Suntem într-un hotel de cinci stele căzătoare, în mijlocul unui centru comercial cu două mall-uri, construite în încercarea de a schimba destinația zonei. E ideal pentru ce facem noi: trezit de dimineață, mers la lucru, venit înapoi cu noaptea-n cap, cinat ceva prin zonă, pus țara la cale pentru a doua zi și plecat la culcare. Dar asta nu e viață de trăit pe termen lung, fie ea și de multe stele. Lumea începe la vreo doi kilometri de noi, în sensul opus de mers pe drumul pe … Citește mai departe…

Zi cu mirese, în Rusia

IMG_2633

Sâmbăta e zi de nunți. Asta e foarte clar pentru orișice român. Se pare că și la ruși e la fel. Ieri am fost într-un parc, în apropiere de Oryol și, cam pe la vremea prânzului, s-au pornit miresele să dea năvală, de am crezut că sunt pe malul Lacului de Vest din Hangzhou. Pentru detalii, recomand un click aici. Până spre seară să se fi tot perindat vreo zece – cincisprezece. Explicaţia am găsit-o când ne-am dus la masă şi am intrat din greşeală în sala pentru nunţi. Aşa am înțeles și de ce sunt atâtea pavilioane albe în zonă. Aseară, la hotel, mare nuntă, mare. Muzică ce se auzea până la etajul zece, mese îmbrăcate în mătăsurile de rigoare, lume trasă la ţol super-hiper de seară. Adevărul e că rusoaicele se fercheziuesc şi numai ca să iasă până la supermarket. Probabil că în orăşelul ăsta nu prea ai … Citește mai departe…

Spre cuibul vulturului

IMG_2446

Drumul până la ruşi nu a avut nimic deosebit. Aceeaşi tură de descălţat în Timişoara, aceleaşi chestii la Duty Free în Munchen, aceeaşi mâncare fără gust la Lufthansa, de nici nu ştiu de ce mă încăpăţânez s-o mai iau. De parcă nici nu ar fi trecut doi ani şi jumătate. Atâta doar că poarta de unde te îmbarci pentru Moscova e imediat cum ieşi din lift şi nu mai trebuie să străbaţi tot terminalul, ca şi pentru Shanghai. Deşi, între noi fie vorba, aş prefera s-o fac şi în pasul piticului, numai să mă văd iar în China. Şi am descălecat la Domodedovo, undeva, la o distanţă destul de zdravănă de Moscova, dacă stai să iei în calcul că un bilet dus-întors la trenul care te-ar duce în oraş e 16 euro. Sper să am parte de cheltuiala asta data viitoare, pentru că acum n-a fost timp de aşa ceva. … Citește mai departe…