Κα Ρατιοθ Τηεοδορα

Noroc ca am mai învatat ceva fizica la viata mea, ca a fost cât pe ce sa nu-mi recunosc numele scris cu litere grecesti. La drept vorbind, nici nu au fost prea multi soferi care sa astepte în aeroport la Atena, asa ca nu am avut prea multe optiuni.

Cu alte cuvinte, dupa un somnic de vreo doua ore, ca se pare ca am deja reflex conditionat la zgomotul de motor de avion, am debarcat cu arme si bagaje în Grecia. Am visat ani întregi la momentul asta pentru ca una dintre legendele familiei zice ca de aici s-ar trage oarece stramosi pe linie materna. Culmea, când am coborât prima data pe aeroport la Venetia, acum vreo cinci ani, am avut un sentiment de acasa, care m-a însotit pâna am plecat pentru ultima data din Italia. Aici, contrar tuturor asteptarilor, a fost o chestie absolut neutra. De fapt, neutra a fost si venirea mea la firma asta. Ba a fost mai mult o ambitie de catâr de a-i demonstra unuia dintre sefii italieni, cu care am avut un clenci, ca pot sa-l las cu ochii în soare când îi e lumea mai draga. Povestea se întinde pe niste ani si e destul de amara, asa ca nu are rost sa va otravesc si pe voi cu ea.

Nu stiu cum o sa fie aici. Cert e ca a venit la momentul potrivit, ca toate care au însemnat ceva în viata mea. Citeste mai departe… Citește mai departe…