Piti si coca, neam de traista.

As fi vrut sa scriu despre Acropole, unde am fost sâmbata, dar faza de ieri prea m-a zgârîiat pe retina si timpane, asa ca nu pot trece mai departe pâna nu v-o povestesc.

Nu stiu ce sa zic. Poate deja apartin unei generatii expirate sau poate ca numai sunt rupta de realitate, fiind de felul meu mai mult omu’ padurii, varianta feminina, decât orasanca. Totusi, parca asa ceva nu se face. Si asta am observat-o si prin restul lumii, pe unde am mai umblat.

În orice aeroport e un oarecare zumzet dat de sutele de oameni ce-si asteapta rândul fie la check-in, fie la control. Ieri m-a întâmpinat acelasi zgomot de fond în Atena. Numai ca pe masura ce ma apropiam de zona unde îsi are Carpatair ghiseele, parca zarva crestea. Citeste mai departe… Citește mai departe…