Statui din plante

vas cu panze

Multumesc, Marinela!

Chinezii sunt mesteri dibaci într-ale aranjatului de parcuri. Desi, nu s-ar spune daca nimeresti în cartierele vechi. Mi-a venit sa spun “insule de blocuri”. Nu, sunt mari de blocuri cenusii, toate la fel, toate aranjate în strazi drepte si perpendiculare.

Dar dupa ce parasesti zona si nimeresti într-un bulevard nou, totul devine verde. Tot timpul vezi câte un chinez cu palarie tuguiata, din paie de orez, care trebaluieste ceva. Smulge o buruiana, aranjeaza o ramura, schimba ghivecele în ronduri.

Imaginati-va un oras de opt milioane de locuitori, cu zeci de mii de palmieri cicas, care în preajma iernii sunt protejati, fiecare în parte, sa nu înghete mugurele din care, în primavara, or sa creasca frunzele noi. Nu e munca putina. Si mai au o specie de iarba care creste în tufite. Probabil sunt câteva mii de hectare plantate bucata cu bucata în Hangzhou. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Wushan, piata de flori din Hangzhou – neamule, hai la bonsai!

În sfârsit, am ajuns si la plante. Sar peste etajul de flori taiate pentru ca în afara de buchetele de mutunachi de plus nu am vazut nimic din ce sa nu se gaseasca si pe la noi.

Hm… Bonsai… Nu stiu prea multe despre subiectul asta pentru ca sunt împotriva violentei de orice natura. Indiferent cum o iei, sa chinuiesti o planta, tot violenta se cheama.

E si ea o fiinta vie, iar faptul ca îi strângi radacinile într-un vas care i se potriveste cam ca un pantof cu doua marimi mai mic, nu o poate face sa-si duca viata pe culmile fericirii. Unde mai pui ca o si tunzi si o dirijezi în asa fel încât sa para o creatura gârbovita si diforma. Dar asta e. Estului Îndepartat îi e caracteristica o oarecare doza de cruzime.

Pâna sa ajung în China, pentru mine bonsaii erau niste chestii mici si firave. Abia aici am vazut exemplare viguroase, de chiar si un metru înaltime. Cred ca îti trebuie niste ani buni si nervi de otel sa astepti sa ajunga la asemenea dimensiuni. Rabdare de chinez batrân, nu alta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Freak show, varianta botanică

micheliafigoto5

În weekendul ăsta mi-am făcut de cap. În prima seară, de cum am ajuns în Italia, prima oprire am făcut-o la prietenii mei de suflet Fei, cea chinezo-grecoaică şi bărbat-su, Pier – key-userul meu pe modulul de service. Şi a rămas stabilit că sâmbăta lăsăm bărbatul să fiarbă macaroanele, iar noi, gagicile, mergem la târg la Treviso.

Ieri, de dimineaţă, am fost convinsă că o să îmi iau nişte pantofi, pentru că am plecat de acasă, a se citi România, cu gândul ăsta şi doar cu o pereche de cizme şi una de ghete. Dar s-a nimerit să-mi iasă prima dată în cale standurile celor cu plante şi priorităţile mele s-au schimbat într-o secundă.

M-am întors din târg cu un pom de cachi şi un ghiveci mare de rozmarin.[…] Citește mai departe…