Duminică la Castel Brando

Castel Brando

Alex, e aproape anul de când ți-am promis că o să povestesc despre castelul ăsta. E imposibil să-l ratezi dacă o apuci pe Strada del Prosecco, șoseaua ce leagă Conegliano, Vittorio Veneto și Valdobbiadene. La câțiva kilometri după ce treci de intersecția ce te duce spre Passo San Boldo și puțin înainte de a ajunge la Follina, îl zărești pe coama unui deal, la 370 de metri deasupra mării. Aparține de Cison di Valmarino, localitate dinspre care se poate urca fie cu mașina/per pedes, fie cu un lift cu cremalieră. Dacă te hotărăști pentru a doua variantă, trebuie să plătești 1 euro. A apărut ca o fortificație romană și a continuat prin a fi o stavilă în calea migrației. După ce a trecut prin toate câte le-a pățit, a fost reconstruit de vreo câteva ori, fiecare epocă lăsându-și mai mult sau mai puțin amprenta. Acum o să întâlniți un amalgam … Citește mai departe…

Mavrodaphne – un vin pentru gagici

mavrodaphne1

Numai bun de gustat lânga o prajiturica, într-un loc umbros, tinut la o temperatura de sub 20 de grade Celsius. Spre diferenta de vinul de Porto, care e dulce dar tare, de ajungi sa nu-ti dai seama cum iei viteza de la el, Mavrodaphne nu e mai zdravan ca o bere. Dar licoarea bruna cu reflexe purpurii, aproape opaca, îti dezmiarda papilele cu o aroma de caramel, ciocolata si stafide.

Nu pot sa spun ca sunt o cunoscatoare într-ale vinului. Pâna sa ajung în Italia, nu stiu daca m-am atins de el de mai mult de vreo trei sau patru ori. Probabil pentru ca în tineretile mele se stia ca în domeniu ai numai doua variante: vin de butuc, facut acasa din soiul pe care-l avea fiecare prin curte sau vin de pastile, din comertul socialist. Numai ca acolo, în Veneto, se cam darâma via pe tine, pe oriunde te-ai învârti, iar vinul locului se ia de la dozator, din supermarket si e mai ieftin ca berea. Care e drept, e mult mai scumpa decât la noi.

Pe Mavrodaphne din Patras l-am descoperit relativ recent. Dupa ce m-am întors de la nunta lui Pier am organizat la mine o sezatoare literara la care s-a “citit” în special Prosecco de Valdobbiadene. Pentru ca, deh, nu am putut veni de acolo cu portbagajul gol. Citeste mai departe… Citește mai departe…