Român în Indonezia

Saptamâna asta am dat, via forumul de pe Softpedia, de un român care e la munca în Indonezia. Va dati seama?! In-do-ne-zi-a. Hai, ca vad ca înca mai stiu sa despart în silabe. Oare o mai fi tara pe Pamântul asta unde sa nu fie un român plecat la lucru?

Daca eu m-am simtit singura în China si pe urma mi-am dat seama ca era plin de români, închipuiti-va cum se simte baiatul asta, ca singurul arian din zona e un neamt .

E un tip cu umor si care scrie plin de verva. Unde mai puneti ca are atât de mult bun-simt încât atunci când mi-a comentat pe blog nici nu si-a pus link spre al lui. Cica nu poate fi numit blog, ca n-are decât vreo cinci cititori.

Parerea mea e ca o sa aiba mai multi. chiar dintre voi. Dati un click aici!!!! si n-o sa va para rau. Citește mai departe…

Pont pentru degustatorii de bere

Hai, ca va stiti voi care sunteti, ca si eu stiu ca ma mai cititi.Habar n-am daca se gaseste în Auchan, dar daca dati de ea, o recomand cu raceala. Am vrut sa spun cu caldura, dar combinatia nu e buna.

Cu ea ne-am racorit serile toride din Indonezia. Scumpa, de parca ar fi fost vin italian în Italia. Ajungea si pe la 4 euro în Cheers, barul în care ne împiedicam noi de obicei dupa lucru. Dar nici dincolo nu era mai ieftin. Cel mai mic scor îl marca în supermarket, unde era pe la 1,5. De buna era buna, de multa era multa, ca „jumatea” la ei, ca si la chinezi, e de 600. Dar din cauza pretului nu e de cursa lunga.
Citeste mai departe… Citește mai departe…

Indonezia, asa cum am simtit-o – prima parte

Ce v-am povestit pâna acum au fost doar partile frumoase, cu zorzoane si sclipici exotic, iar astea fac bine la impresia artistica. Probabil vi s-a parut ca Indonezia e tara perfecta. Asa o fi pentru turisti. Probabil asa o fi si pentru cei care si-au gasit o indonezianca oachesa si au hotarât sa-si stabileasca acolo cartierul general.

Cum e pentru indonezieni? Greu de spus. E o societate în dezvoltare, cam pe unde eram noi în anii ’90, din care am mai scadea vreo cincisprezece. Nu pot sa spun mijlocul anilor ’70, pentru ca la vremea aia eram în plin comunism si nu ar fi corecta comparatia. Cam asa arata 80% din peisajul urban.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Muzeul Satului… Indonezian

Taman Mini Indonesia Indah e mai mult de atât. E Indonezia strânsa într-un parc, cu tot ce are ea mai bun si mai frumos. Centrul lui e ocupat de case traditionale din cele 26 de provincii, dar în jur gasesti gradini botanice si zoologice, biserici, muzee – de la cel al varanului de Komodo, pâna la cel al telecomunicatiilor sau filmului. E un loc unde traditia si prezentul îsi dau mâna peste lacul artificial cu insule care imita Arhipelagul Indonezian.

E foarte mare. Atât de mare – cam pe la 145 de hectare – încât deplasarea în interiorul lui se face cu trenuletul, telegondola si trenul suspendat. Plus masinile care circula bara la bara si fac de nerespirat aerul ce e fierbinte si umed. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Papa bun de Indonezia

M-a provocat amicul Sorin, într-un comentariu, sa scriu despre ciudatenii culinare din Indonezia. Din pacate trebuie sa-l dezamagesc. Nu am gasit decât animale “clasice” prin farfurie. Si nu e de mirare. Nouazeci la suta dintre indonezieni sunt musulmani, iar asta e o religie destul de restrictiva. Asa ca pui + rata, vita si miel. În supermarketul de unde am luat Kopi Luwak am vazut porc pe un pliant de promotii, dar se pare ca magazinul are clientela puternica printre expatii care locuiesc în zona. Am mai fost în alt supermarket si acolo nu am întâlnit asa ceva.

Normal, nu se poate sari peste peste si alte chestii din mare. Ca doar sunt un arhipelag cu peste treisprezece mii de insule.

Va dati seama ca la atâtea bordeie despartite de apa, au avut cum sa-si dezvolte tot atâtea obicee. Ce am cunoscut eu Citeste mai departe… Citește mai departe…

Învatamântul pe la altii

Una mai scurta si fara poze. De altfel si mai seaca decât celelalte.

Am fost în Indonezia pe vremea BAC-ului si am simtit toata circoteca legata de el doar citind ziare si bloguri. Am ajuns acasa ca sa prind în plin isprava dascalilor care s-au vrut titularizati, dar luata cu lucrul, tot la ziare m-am limitat. La o adica, am cam depasit momentul scolarizarii personale, odrasle care sa aiba de lucru cu scolile nu am, asa ca subiectul pentru mine se încadreaza în lejera categorie a faptului divers.

N-are rost sa-mi mai dau si eu cu parerea. Am impresia ca s-a scris tot ce se putea scrie. Ce vreau sa va povestesc azi e discutia ce am avut-o cu colegul indonezian despre învatamântul de la ei din tara. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Komodo

Unul dintre motivele care m-au convins sa merg pe insula a fost ca l-am auzit pe Royce rostind cuvântul magic. Varanul sau dragonul de Komodo e cea mai mare sopârla din lume, ajungând pâna pe la trei metri si, la o adica, nu se sfieste sa atace omul, ba îl mai si omoara. Chiar si daca scapi din falcile lui, te pasc niste infectii foarte nasoale pentru ca individul nu prea are obiceiul de a se spala pe dinti si îi colcaie bacteriile prin gura.

Royce ne-a asigurat ca sunt pasnici si asa m-am gândit si eu, din moment ce insulele sunt frecventate de turisti si nu am vazut nicio atentionare, la cât am reusit sa gasesc una-alta pe internet. Totusi, mi-a ramas o urma de întrebare despre cum au reusit sa îi îmblânzeasca, dat fiind faptul ca pe reptile nu prea le scoate inteligenta afara din casa. Dar, în sfârsit. Curiozitatea mi-a suflat vânt din pupa. Bun, la o adica tot curiozitatea a omorât si pisica, dar am zis ca nu se pune.

Am vazut si poze de pe Kotok, cu ei în prim-plan, numai ca în atari conditii nu prea poti sa apreciezi dimensiunile. Din pacate socoteala de acasa nu s-a pupat cu cea de pe insula. Acolo am dat peste ruda varanului, genul “jumatate de buletin”. N-am vazut niciun exemplar sa fie peste doi metri. Dar au fost simpatici. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Casuta din padure

Cu vedere la mare.

As fi vrut sa vad Borobudur (cel mai mare templu budist din lume) care e pe Java, unde am fost si eu. Dar sunt cu doi ani în urma cu fizioterapia care-mi mentine coloana pe linia de plutire si de câteva luni am probleme cu mersul mai lung. Ori complexul de temple (Borobudur, Mendut si Pawon) se întinde pe 50 de hectare. Pe de alta parte, l-am întrebat pe Royce cât e de safe pentru o femeie sa-si ia lumea în cap si sa mearga de una singura prin Indonezia. Raspunsul lui a început cu “aaaaa…” si nu a mai continuat cu nimic. Dar am înteles ce a vrut sa spuna. Subiectul o sa-l dezvolt în zilele urmatoare, când o sa ajung sa scriu despre tara asta, la modul general si atotcuprinzator.

As fi vrut sa merg în Bali, dar ca sa treci doar pe acolo în ideea ca ai bifat-o, nu se merita efortul. Insula are 200 km în diametru si ai nevoie de cel putin o saptamâna ca sa-i vezi toate minunatiile.

Asa ca m-am alaturat trupei care a mers pe o insula cu nisip alb, la vreo 2 ore cu vaporul de Jakarta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Fructe exotice – II

V-o servesc si pe asta, ca e usor sa dai cu copy/paste. Am scris-o cu vreo trei ani în urma, în alta parte. Când am dat de durian înca nu ma lovise peste nas toful împutin, de aceea am crezut ca mai mult de atât nu se poate. Între timp mi-am schimbat parerile.

Dupa cum vedeti, durianul e interzis în unele locuri, cum ar fi avioane, hoteluri. Cel care a facut poza si a pus-o pe internet cred ca a prins-o prin Hong Kong, ca acolo e totul cu tariful la vedere si poti sa-ti calculezi pâna unde isi permite buzunarul sa te întinzi cu nesimtirea. Totul? Hm, se pare ca mai putin durianul, care e priceless.

Ei, dragii mei, cam asa au stat treburile în toamna anului de gratie 2007. Citeste mai departe…
Citește mai departe…