Gările Moscovei

statii_tren_moscova

Capitala Rusiei e încleştată într-un cerc feroviar. Probabil că prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au fost construite majoritatea gărilor, a fost înconjurată de el. Acum, oraşul, ca un copac prea strâmtorat în chinga de oţel, a spart încercuirea şi şi-a extins bulevardele-rădăcini pe zeci de kilometri în afara ei. Sunt nouă staţii prin care inima mamei Rusii pulsează şuvoaiele de oameni. Îi adună printr-una dintr-o direcţie şi îi expediază prin alta, în altă direcţie. La prima aruncătură cu privirea pare dificil să ajungi pentru prima dată într-un oraş de zece milioane de oameni şi să fii nevoit să schimbi gările. Cel puţin pe un bucureştean cred că l-ar lua cu dureri de cap. Numai că în Moscova totul e destul de simplu. Dacă la suprafaţă gările sunt despărţite una de cealaltă de toată nebunia metropolei, în adâncul pământului ele sunt unite de principala magistrală de metrou, … Citește mai departe…

Avem o problemă

pat hotel grinn

De data asta, o rezolvăm în varianta rusească. Pleci de la premiza că ţăranul ştie ce e şofranul. Mă rog, în cazul de faţă e vorba despre mujic, pentru că am dat de faza asta într-un hotel din Oryol. Oamenii lipesc bilet pe pervaz, să nu se deschidă geamul când se dă drumul aerului condiţionat. Dar cine să mai ţină seama de asta, mai ales când vodka e mai puternică decât raţiunea. Şi atunci soluţia e să închidă geamul şi să demonteze închizătoarea. Punct! Şi de la capăt. Pentru atunci când vodka trezeşte viteazul din tine, să ştii cât te costă o scenă de capă şi spadă în hotel. Adică ce vedeţi în poză, împărţit cam la 13, ca să aveţi echivalentul în lei. Nu luaţi în considerare -00, pentru că sunt zecimalele. Să ştiţi că tariful de voinicie l-am văzut în toate hotelurile la care am tras în Rusia.

Cauză – efect

masina busita

Începe să mi se înșurubeze în creieri o nouă superstiție. Scurtă recapitulare: Mai, 2013, revin din Rusia și în aceeași seară plec spre casă cu mașina. Buuuum. Mă lovește perpendicular un tip care nu-mi acordă prioritate și mă trimite să mă lupt vreo două luni cu dobitocii de la Carpatica. Vine vara, mă mai freacă unu-altul ba prin parcare, ba prin sensuri giratorii, dar se lasă doar cu zgârâieturi neesențiale, pe care niciun asigurator roman nu-și face probleme să ți le plătească. Dar dacă le ai când îți face casco, cică nu-ți mai plătește vopseaua pe piesa respectivă. Faină și treaba asta, n-am ce zice. Toamna, mergem iar la ruși. Mă întorc, îmi iau concediu să-mi rezolv tot felul de dandanale. Într-una din zile mi se pune pata să dau o fugă până în Timișoara. Stau liniștită, prima la semafor. În stânga mea e un microbuz de Bihor. Plecăm amândoi … Citește mai departe…

Părerea rusoaicei

ukraine

Am avut câteva minute să povestim la ultimul prânz. Discuția despre Ucraina a pornit cumva de pe lateral. Miercurea fusesem invitată la un concert, dar am renunțat după ce am văzut pe youtube despre ce e vorba. Probabil că Nautilus Pompilius o fi foarte faimoasă prin Rusia, dar trebuie să știi rusa ca să înțelegi texte simandicoase. Fără asta, asculți pe vreo 30 de euro doar o muzică bunicică, ceva gen rockul începutului anilor ’80. Dar de aici însă am adus vorba despre un nebun de ucrainean care într-o seară de octombrie, într-o berărie, a cântat din gură și toate cele patru membre la care avea legat un instrument. Plus o muzicuță agățată-n gât. Mi-a spus colegă-mea că, pentru artiști, Rusia e o mană cerească. Sunt multe orașe și turneele durează cu anii. Iar asta e valabil pentru toți muzichiștii din fostul spațiu sovietic, ale căror țări și-au păstrat legături … Citește mai departe…

Ca la pomul lăudat

IMG_3131

Am behăit atâta că o să merg la „Muzeul Memorial al Cosmosului” și pe cât de entuziasmată am fost, pe atâta mi s-a muiat elanul. Nu din cauză că până și direcția Sputnik-ului e dată de tovarășul Lenin, ci pentru cele de mai jos. Ne-a trebuit o oră să mergem cu metroul, am ajuns acolo și l-am găsit închis. Ne-am făcut tot felul de socoteli pentru că mai era încă o altă oră înapoi și mai aveam și un zbor de prins, care chiar nu putea fi fentat. Colegului meu îi expira viza și ar fi fost chiar culmea să pui avionului sare pe coadă taman pentru un muzeu de la capătul Moscovei. Hai, să fi fost Galeriile Tretiakov, așa poate ar mai fi înțeles lumea. Cred că dacă s-ar fi întâmplat, la întoarcere mi-aș fi găsit toate jucăriile, făcute pachet și depuse la poarta fabricii. Până la urmă am … Citește mai departe…

Părerea rusului

IMG_2459

Scurt, că n-am nici vreme și nici nu am putut să ne așternem la povești. Timpul e așa de comprimat, că ajungem să schimbăm câteva vorbe la amiază, cam preț de vreo zece minute, cât ne oprim să roadem un colț de pizza. Ghinion. Tipul cu care lucrez nu fumează. Altfel, în numele nobilei cauze de a vă ține informați, m-aș reapuca temporar de sportul ăsta dăunătoro-costisitor. Bine, acu’! Nu numai de asta, că și pe mine mă înspină un drac de curiozitate. În jurul meu se petrec lucruri interesante și eu fac navetă între Oryol și fabrică, văzând doar mestecenii de pe centură. Și nici ăia, înfrunziți. Așa că: Putin – niet harașo. Pentru că oligarhi și corupție și deja e de prea mult timp la putere și ar putea lăsa și pe alții, cu alte păreri. Da’ nici nu știe ce i-ar putea face. E prea adânc vârât … Citește mai departe…

Natură (cu industrie) moartă

IMG_2495

În orășelul ăsta de la marginea vestică a Rusiei, cam așa arată peisajul care te întâmpină pe la opt, dimineața, când tragi draperia ca să vezi soarele. Numai că în mijloc de octombrie nici ăsta nu mai binevoiește să apară, preferând să stea ascuns după un lințoliu de nori plumburii. Nu prea ai mare lucru de văzut în capătul ăsta de oraș. Suntem într-un hotel de cinci stele căzătoare, în mijlocul unui centru comercial cu două mall-uri, construite în încercarea de a schimba destinația zonei. E ideal pentru ce facem noi: trezit de dimineață, mers la lucru, venit înapoi cu noaptea-n cap, cinat ceva prin zonă, pus țara la cale pentru a doua zi și plecat la culcare. Dar asta nu e viață de trăit pe termen lung, fie ea și de multe stele. Lumea începe la vreo doi kilometri de noi, în sensul opus de mers pe drumul pe … Citește mai departe…

Ca lucrurile să fie clare

IMG_2811

Am pornit în graba mare din Oryol, să nu cumva să scăpăm avionul. Și ne-am întâlnit cu zăbava, că am avut de așteptat vreo câteva ore bune în aeroport. Din turele trecute, băieții giniseră un restaurant indian. Ambiet fain, mirosuri interesante. Am tras la el, rugând chelnerul să nu se grăbească cu servitul. Despre care servit nu pot spune decât că a fost ireproșabil. La fel și butter-chicken-ul a cărui rețetă mi-a promis Raj că o să mi-o trimită pe mail. Unde o fi fost untul, habar n-am, pentru că n-am văzut decat un sos de roșii cu ceva urme de smântână în el. Dar când i-am povestit indianului nostru, a dat rapid verdictul că e butter chicken. Aha, m-am edificat asupra problemei. În unt se prăjește carnea, înainte să se adauge maglavaisul de bulion și arome. Sau cel puțin presupun că e vorba de bulion, pentru că o să … Citește mai departe…

Zi cu mirese, în Rusia

IMG_2633

Sâmbăta e zi de nunți. Asta e foarte clar pentru orișice român. Se pare că și la ruși e la fel. Ieri am fost într-un parc, în apropiere de Oryol și, cam pe la vremea prânzului, s-au pornit miresele să dea năvală, de am crezut că sunt pe malul Lacului de Vest din Hangzhou. Pentru detalii, recomand un click aici. Până spre seară să se fi tot perindat vreo zece – cincisprezece. Explicaţia am găsit-o când ne-am dus la masă şi am intrat din greşeală în sala pentru nunţi. Aşa am înțeles și de ce sunt atâtea pavilioane albe în zonă. Aseară, la hotel, mare nuntă, mare. Muzică ce se auzea până la etajul zece, mese îmbrăcate în mătăsurile de rigoare, lume trasă la ţol super-hiper de seară. Adevărul e că rusoaicele se fercheziuesc şi numai ca să iasă până la supermarket. Probabil că în orăşelul ăsta nu prea ai … Citește mai departe…

Spre cuibul vulturului

IMG_2446

Drumul până la ruşi nu a avut nimic deosebit. Aceeaşi tură de descălţat în Timişoara, aceleaşi chestii la Duty Free în Munchen, aceeaşi mâncare fără gust la Lufthansa, de nici nu ştiu de ce mă încăpăţânez s-o mai iau. De parcă nici nu ar fi trecut doi ani şi jumătate. Atâta doar că poarta de unde te îmbarci pentru Moscova e imediat cum ieşi din lift şi nu mai trebuie să străbaţi tot terminalul, ca şi pentru Shanghai. Deşi, între noi fie vorba, aş prefera s-o fac şi în pasul piticului, numai să mă văd iar în China. Şi am descălecat la Domodedovo, undeva, la o distanţă destul de zdravănă de Moscova, dacă stai să iei în calcul că un bilet dus-întors la trenul care te-ar duce în oraş e 16 euro. Sper să am parte de cheltuiala asta data viitoare, pentru că acum n-a fost timp de aşa ceva. … Citește mai departe…

ROMÂNIA – O inima pentru ASIA

inima

Cea mai lunga expeditie in forma de inima

EUROPA-ASIA 2012

  • 4 oameni, 2 autoturisme SUV, 60 zile, 25.000 km, 9 tari.
  • Cel mai lung traseu al unui echipaj aradean/romanesc
  • Masini de serie, soferi amatori
  • Cea mai lunga expeditie motorizata intergral aradeana
  • Cateva din cele mai spectaculoase drumuri din lume
  • Comportamentul masinilor la altitudini ridicate
  • Conditii extreme: stepa Rusiei, taigaua siberiana, desertul Gobi, muntii Altai, deserturile Asiei Centrale, muntii Elburz si Zagros
  • Contact cu populatii de diferite grupuri etnice. Traditii.
  • Contact cu o biodiversitate naturala extraordinara
  • Mediatizare permanenta pe parcursul expeditiei
  • Realizarea de filme documentare si a unei carti

Citeste mai departe… Citește mai departe…