Comunismul actual în China

National_Emblem_of_the_People's_Republic_of_China_svg

M-a întrebat Cecilia, într-un comentariu la postul ăsta dacă şi noi, sub comunism, am fi ajuns unde e China azi. Trebuie să recunosc faptul că ţin de la bun început în buzunar ideea să scriu despre cum se mişcă treburile prin China, dar tot timpul m-am fofilat pe lângă ea, pentru că subiectul nu e deloc uşor. Dar întrebarea m-a făcut să mă apuc de treabă pentru că îmi dau seama că nu s-a scurs nici măcar un sfert de veac şi lumea nu mai pricepe prin ce am trecut în România. Generaţiilor tinere nu li s-a explicat, dar cel mai grav e că cei mai mulţi dintre cei care au trăit în plin ultima perioadă a comunismului şi-l amintesc cu nostalgia tinereţii pierdute. Iar dintre cei care au fost adevăraţii martiri ai comunismului sunt din ce în ce mai puţini şi mai puţin luaţi în seamă. În primul rând, … Citește mai departe…

Mai apar vesti bune si pentru calculatoristi

Am citit în dimineata asta în The Economist un articol care de fapt vroia sa sugereze ca se cam termina cu ieftinaciunile chinezesti.

Hehehe, ce va spuneam eu ca pe acolo cresc veniturile si nu mai sunt la fel de rentabili ca în trecut? Nu-mi mai încap în piele când vad ca un titan ca Economist îmi confirma teoroaia. Spun si ei despre textilistii care au început sa se strânga în sudul Chinei prin anii ’70 si care acum migreaza spre zari mai calde, recte Vietnam, Bangladesh, Malaezia, India sau Indonezia.

Dar nu asta era ideea. Tineti minte cum la începutul anilor ’90 România era plina de buticuri si gogoserii. S-a terminat epoca lor, au urmat magazinele de electrocasnice, transformate pe urma în sedii de banca. Ceva asemanator se întâmpla si cu industria din China. Chilotarii sunt înlocuiti de electronisti. S-a întâmplat în sud (Hong Kong, Shenzhen, Guangzhou), fenomenul continua în est, Suzhou devenind peste noapte un centru important. Citeste mai departe… Citește mai departe…