Statuie într-un cimitir

Am avut norocul sa petrec vreo câteva zile prin Florenta si sa-mi dublez, cel putin, volumul sufletului inspirând prin toti porii minunile Renasterii.

Am fost la nici jumatate de metru de David al lui Michelangelo si am încercat sa-mi întiparesc în minte pâna si textura marmurei.

Nimic, însa, nu m-a impresionat ca si statuia sculptorului fara nume pe care am gasit-o la Aquileia, în cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial.

E covârsitoare mila care se coboara din ochii sorei de caritate peste muribundul din fata sa. E si durerea femeii-mama care priveste stingându-se aproape-copilul. Si e înaltator gestul îngerului ce ridica la cer sufletul soldatului rastignit pe crucea unui razboi totdeanua nedrept. Citește mai departe…