Fratilor, noi înca n-am vazut criza la fata!

Citim în ziare ca grecii strâng cureaua, ca sunt suparati pe madame Lagarde pentru ca i-a invitat sa-si plateasca impozitele. Citim ca se pregatesc Spania si Italia sa aiba probleme. Citim ca nici euro nu se simte prea bine, iar englezii si elvetienii îsi iau masuri pentru momentul când s-o întâmpla prabusirea lui. De remarcat ca nu am folosit conjunctia “daca”.

Daca nu ne place sa citim, ascultam o manea, mai frigem un mic în padure, pentru ca legea n-are cine s-o aplice, ne holbam la tembelizor ca sa vedem cine s-a mai porcait cu cine si care pitipoanca a mai cazut cu picioarele-n “V”.

Din când în când mai si lucram, dar neesential. Oricum, nu asta e ocupatia de baza a românului. Doar luam exemplul de la cei care ne conduc, pe care unii i-au asteptat ca pe Mesia si care s-au apucat de treaba dând rateu dupa rateu, urmând sablonul “azi o facem lata sperând ca românii-s prosti si nu se prind sau doar pentru ca atât ne duce mintea, mâine sare presa-n aer, poimâine o dam înapoi de juram ca nici usturoi n-am mâncat si nici gura nu ne pute.

Dam din gura ca vine criza, dar ne si zicem ca asa cum vine o sa si treaca. Nu de alta dar numai ce am traversat una si nu am iesit prea sifonati din ea. Numai ca uitam ca ce ne-au atins pe noi în urma cu doi ani au fost replicile cutremurului din State. Ori acum gogomârla e la noi în ograda si când s-o duce naibii sandramaua, o s-o luam toti europenii la vale, odata cu ea.

Cum la noi cam toate se întâmpla colo, la vreun an dupa restul lumii normale, as vrea sa va povestesc azi despre cum am gasit Italia la începutul lunii. Nu de alta, dar sa va aduceti aminte când o veni vremea sa ne dispara si noua zâmbetul de pe buze. Citeste mai departe… Citește mai departe…

De azi nu mai manânc plastic

Promit sa revin la China, de saptamâna viitoare. Acum am niste chestii care ma înspina si pâna nu-mi fac numarul cu ele, nu am pace.

Ceva mai încolo o sa ma bat si cu niste indieni. Asta îmi era în program pe ziua de azi, dar de dimineasa m-am enervat pe laptele din cutie îndeajuns ca sa-mi dispara dintele ce-l aveam pregatit pentru fârtatii de pe malul Gangelui.

Vreo saptamâna nu am mai dat pe la garsoniera. Am plecat val-vârtej, fara sa ma mai uit în urma mea. Ieri am revenit si am gasit pe frigider o cutie de lapte, din care folosisem jumatate înainte de plecare. Mi s-a parut cam dubios ca arata prea bine. La cum am crescut cu vaca în grajd, cam stiu etapele de evolutie pe care le prezinta laptele, odata scos din uger. Conform experientei mele, cutia ar fi trebuit sa fie cel putin umflata, daca nu explodata, iar continutul acrit si împutin. Citeste mai departe… Citește mai departe…