Cât te costă să mergi în China

img_2033

M-a întrebat mai deunăzi Alina. Drept să vă spun, până acum nu mi-am pus problema. Eu am fost plecată să lucrez şi când mi-am găsit o fărâmă de timp, am tăiat-o scurt, să văd câte ceva. Aşa că niciodată nu mi-am luat în calcul anumite costuri, ca de exemplu cât îţi trebuie ca să ajungi acolo. Dar întrebarea mi-a trezit curiozitatea şi, după o zi de căutări şi socoteli, iaca ce-a ieşit. Dacă mergeţi pe varianta comodă, puteţi găsi aici tot felul de oferte de excursii organizate, pentru toate preţurile şi preferinţele. Vi le recomand dacă vreţi să vedeţi şi Tibetul, care e o regiune la care autorităţile chineze sunt mai sensibile şi se intră cu permise speciale pentru care nu mi-am bătut capul cum s-ar putea obţine. Altfel, după calculul meu, ieşiti mult mai bine, mai lung şi mai ieftin dacă mergeţi pe cont propriu. Faţă de preţul agenţiilor, … Citește mai departe…

Mai apar vesti bune si pentru calculatoristi

Am citit în dimineata asta în The Economist un articol care de fapt vroia sa sugereze ca se cam termina cu ieftinaciunile chinezesti.

Hehehe, ce va spuneam eu ca pe acolo cresc veniturile si nu mai sunt la fel de rentabili ca în trecut? Nu-mi mai încap în piele când vad ca un titan ca Economist îmi confirma teoroaia. Spun si ei despre textilistii care au început sa se strânga în sudul Chinei prin anii ’70 si care acum migreaza spre zari mai calde, recte Vietnam, Bangladesh, Malaezia, India sau Indonezia.

Dar nu asta era ideea. Tineti minte cum la începutul anilor ’90 România era plina de buticuri si gogoserii. S-a terminat epoca lor, au urmat magazinele de electrocasnice, transformate pe urma în sedii de banca. Ceva asemanator se întâmpla si cu industria din China. Chilotarii sunt înlocuiti de electronisti. S-a întâmplat în sud (Hong Kong, Shenzhen, Guangzhou), fenomenul continua în est, Suzhou devenind peste noapte un centru important. Citeste mai departe… Citește mai departe…