Ca-n Estul Sălbatic

Oryol railway station

De data asta m-am purtat ca orice străin despre care, în România, obișnuiesc să spun că-i dobitoc. Adică să fii în mijlocul unor oameni mult mai năstrușnici decât ai tăi și să-ți lași instinctul de conservare să tragă somnic de frumusețe, nu meriți alt calificativ. Sâmbătă seara m-am trezit, ruptă de oboseală, la ieșirea din Arbat – o zonă pietonală foarte faină, locul unde s-a desfășurat boema pre-sovietică și ștabii roșii au făcut pe urmă tot posibilul să locuiască. Am început să trag picioarele după mine spre metrou când, la capătul străzii, am văzut două taxiuri. M-am dus la unul dintre ele și tipul mi-a făcut semn că la rând era colegul. Frumos din partea lui, mi-am zis. Mi-am făcut și niște socoteli. În aprilie, am luat un taxi de la hotel până la aeroport și ne-a taxat cu 2000 de ruble, plătibile cu cardul (wow!). Dacă atunci a fost … Citește mai departe…