Mavrodaphne – un vin pentru gagici

mavrodaphne1

Numai bun de gustat lânga o prajiturica, într-un loc umbros, tinut la o temperatura de sub 20 de grade Celsius. Spre diferenta de vinul de Porto, care e dulce dar tare, de ajungi sa nu-ti dai seama cum iei viteza de la el, Mavrodaphne nu e mai zdravan ca o bere. Dar licoarea bruna cu reflexe purpurii, aproape opaca, îti dezmiarda papilele cu o aroma de caramel, ciocolata si stafide.

Nu pot sa spun ca sunt o cunoscatoare într-ale vinului. Pâna sa ajung în Italia, nu stiu daca m-am atins de el de mai mult de vreo trei sau patru ori. Probabil pentru ca în tineretile mele se stia ca în domeniu ai numai doua variante: vin de butuc, facut acasa din soiul pe care-l avea fiecare prin curte sau vin de pastile, din comertul socialist. Numai ca acolo, în Veneto, se cam darâma via pe tine, pe oriunde te-ai învârti, iar vinul locului se ia de la dozator, din supermarket si e mai ieftin ca berea. Care e drept, e mult mai scumpa decât la noi.

Pe Mavrodaphne din Patras l-am descoperit relativ recent. Dupa ce m-am întors de la nunta lui Pier am organizat la mine o sezatoare literara la care s-a “citit” în special Prosecco de Valdobbiadene. Pentru ca, deh, nu am putut veni de acolo cu portbagajul gol. Citeste mai departe… Citește mai departe…