Wishbone Ash

I-as spune rock batrânesc, dar asta m-ar face sa ma simt cam expirata. Nu de alta, dar “baietii” s-au apucat de cântat cam pe vremea când m-am hotarât eu sa descalec în lumea asta. Asa ca ramân la varianta muzica de calitate.

Sunt putin cunoscuti în România, chiar si de catre cei de-un leat cu mine. M-as bucura sa n-am dreptate, dar din studiile mele de piata, gen “bai, da’ aia-ti plac?”, rezultatul, cu o singura exceptie, a fost “haa, da’ cine-s, ca n-am auzit de ei”.

Am eu unele fixuri, un fel de pitici care se tin cu ghearele de neuroni si care, din când în când, razbat la suprafata materiei cenusii sub forma unor dorinte pe care nu am reusit sa mi le împlinesc. Sa nu credeti ca am fost genul de copil care sa se dea cu fundul de pamânt pentru ca nu i se ia cutare jucarie. Am fost învatata ca, pentru a avea ceva, trebuie ba sa merit, ba sa îmi fac cu propriile mâini. Si totusi, sunt chestii care nu mi-au iesit si astea îmi dau bataie de cap.

Cum ar fi prima piesa a celor de la Wishbone Ash pe care am auzit-o cu mai bine de douazeci de ani în urma, în emisiunea lui Andrei Voiculescu, la Europa Libera. Citeste mai departe… Citește mai departe…