One Night In…

Bangkok

Beijing

La prima descalecare a mea în China, în toamna lui 2007, soferul firmei era deja botezat My Music. Am aflat pe propria-mi piele, timp de cinci saptamâni de unde i se tragea inspiratul nume. Avea un singur CD cu muzica chinezeasca, pe care îl asculta cu disperare tot microbuzul. Au fost unii care au încercat sa puna si altceva, dar s-au izbit ca de un zid de baietul care, cu flacari tâsnind din ochi, se încrunta si repeta singurele cuvinte englezesti ce le stia la vremea aia “My music”.

Am revenit în 2009 – 2010. Music deja o rupea bine pe engleza, avea mai multe CD-uri în masina, aveau si altii acces cu CD-urile proprii în playerul busului.

Pentru mine lucrul asta nu a fost tocmai fericit. Într-o seara m-am asezat la locul meu, rupta de obosita si, undeva pe traseu, am avut impresia pe care presupun ca o ai când te trezesti dupa o betie crunta, într-un pat strain. La faza aia misto ma refer, când nu stii unde esti si cum sa te aduni. Citeste mai departe… Citește mai departe…